În sfârșit, după luni bune, mă duc și eu la piața de legume și fructe din apropiere. Din comoditate nu am mai trecut pe acolo. În plus, pe timpul verii, mirosurile care se înalță din piață spre cer te fac să crezi că au loc sacrificii ritualice neîntrerupte. Nu știi ce îți întoarce organismul pe dos, mirosul legumelor și fructelor intrate în fermentație sau transpirația vânzătorilor?
Cu toate acestea îmi iau inima în dinți și intru în piață. Mirosul e la înălțimea așteptărilor. Îmi ridic nasul de unde căzuse și îmi continui înaintarea. Deoparte și alta șiruri lungi de tarabe. Vânzătorii cum te văd cum te invită să cumperi ceva de la ei. Parcă aș trece printr-o spălătorie auto. Simt atingerea fiecărui fir al periilor uriașe. Și eu cum sunt disperat de atâta atenție nu mai pot de fericire.
Aș vrea un pepene. Sunt munți de pepeni în piață. Unii mutanți de crezi că au fost crescuți de uriași. Renunț la acest gând deoarece îmi dau seama că nici în frigider nu încap. Poate niște caise. Caisele nu sunt așa mari, par chiar normale. Două kilograme, spun. Vânzătoarea îmi pune caisele cântărite într-o pungă. Nu dau să plec că punga se rupe și toate caisele tropăie prin piață ca niște mingi de tenis. Vânzătoarea își cere scuze de întâmplare și-mi dă alte caise puse cu grijă de data aceasta în două pungi. Deci game-ul acesta a fost câștigat de mine. John McEnroe ar zâmbi acum.
Părăsesc în grabă piața deoarece nu vreau să mai paț alt eveniment neplăcut și plec direct spre casă. În fața blocului mă opresc să răspund la telefon și las punga pe bancă. Când s-o ridic observ cu stupoare cum caisele mele curg cu grație pe trotuar și de acolo direct pe stradă. Pierd game-ul cu caisele si ca urmare mă enervez instant ca John McEnroe, dar îmi dau seama că o fac de pomană. Caisele mele sunt oricum necomestibile acum. Pe unde a călcat o roată de mașină n-a călcat nici dracul. Fără să-mi dau seama pusesem punga pe un cui insuficient de bine bătut în lemnul băncii. Arunc punga la tomeberon și-mi zic că data viitoare am să pun caisele în tuburi pentru mingile de tenis. Poate așa ajung să câștig
match-ul, adică să mănânc caisele.
Tolsto 
Deși legumele și fructele sunt mai de calitate în piețe decât în supermarketuri și mult mai ieftine chiar, le prefer pe cele din urmă. Pentru că în magazin nu mă trage nimeni de mânecă insistent, pentru că pot să aleg ce vreau, pentru că nu risc să mă trezesc acasă cu jumătate dintre fructe stricate sau crude, pentru că nu am chef să stau la negociat cu ei sau să mă rog să mă lase să îmi aleg, pentru că nu trebuie să mă apăr de muște și să îmi țin bine geanta printre tarabe, să nu-mi dispară portofelul. Pentru că e mai curat și mai civilizat. Clar, o bilă neagră comerțului din piețe.
Asta aşa e. În pieţe la noi e ca în bazarul turcesc. 🙂
Imi pare rau de patania ta, sigur sunt mai sanatoase legumele si fructele autohtone, dar, daca ar fi sa indur ceea ce ai povestit tu aici, m-as lipsi de toate cele…Eu sunt o fericita, am o mica livada si mananc direct de la sursa fructele, dar daca arfi sa cumpar, as cumpara de la taraniii nostri adevarati, nu de la samsarii din piete!
Iertaciune: m-am amuzat pe tema nefericirii tale cu aroma de caise! 😀
Concluzie: sa nu aplici niciodata pentru un post la „Aprovizionare”! Incearca, mai degraba, sa trimiti CV-ul pentru PR, mentoring or related! 😉