Trecuse prin câteva relații și mai multe contacte pasagere. Simțise față de unele fete sentimente diverse, pe unele chiar le-a iubit, dar nu fusese niciodată cu adevărat îndrăgostit. Își tot aduce aminte de unii amici care au plâns de durerea pricinuită de iubiri neîmpărtășite, însă el nu cunoscuse așa ceva. Nu plânsese după nicio fată, deși pe unele le-a iubit. Asta și, poate, pentru că el plecase primul din fiecare relație. Se maturizase mult. Era conștient de el însuși, de ceea ce poate și de ceea ce nu poate. Se simțea mândru în pielea sa. Cu siguranță că nu atrăgea atenția prin frumusețea sa ci prin personalitatea sa foarte frumos conturată. Stârnea celor din anturaj o curiozitate nedeclarată. Cu toate acesta el nu putea afirma că a fost vreodată fericit, dar un sentiment de împlinire interioară tot îl străbătea din când în când.
Acum era un pic abătut. O tristețe abia perceptibilă îl făcea ca în fiecare seară să nu mai aibă chef de nimic. Era ciudat ceea ce simțea, tocmai el, individul înconjurat de atâția prieteni. Nu a fost niciodată sufletul petrecerilor, dar nici spărgător al acestora nu putea fi declarat. Într-un mod ciudat nu mai simțea nevoia să iasă serile în oraș. Deși prietenii trăgeau de el, se simțea în localurile veseliei teribil de singur. Și atunci a hotărât să-și ia câteva zile libere pe care ți le-a petrecut la alor săi, în orașul plin de istorie de sub munte.
S-a reîntors acasă la fel de nefericit. A sperat că starea de tristețe să-i fi fost provocată de rutina în care intrase la muncă, dar se vede treaba că problema era mult mai gravă. Fără tragere de inimă a ieșit într-o seară din casă. Dorea să se plimbe prin parcul din apropiere. Nu avea chef de nimic. Totul i se părea fără de orizont. Privind copacii care separau aleile, a zărit-o le Lina, o colegă de muncă. Era una din fetele din companie cu care nu a vorbit niciodată. Deși frumoasă, elegantă și educată, Lina intra greu în dialog cu cineva.
Fata aceasta i-a plăcut dintotdeauna, dar de fiecare dată când el s-a aflat în preajma ei, intervenea câte un episod care făcea imposibilă comunicarea. Își amintește că o dată i s-a adresat fetei în glumă. Se pare că Lina nu a gustat umorul său marcă înregistrată, pentru că l-a privit cu condescendență și a plecat fără să spună nimic. El s-a simțit atunci ca un bufon. A doua oară a fost într-un magazin de haine, cu mai puțin de o lună în urmă. Dorea să-și cumpere o geacă de primăvară, pe care o ochise de ceva vreme. Apropiindu-se de casă pentru a plăti, a dat nas în nas cu ea. Lina i-a adus aminte de gluma nesărată. Surprins, și un pic rușinat, a plecat din magazin fără geacă.
Cu gândul la Lina s-a reîntors acasă. Turnându-și un pahar de vin a început să-și citească mail-urile de la muncă. Privirea i-a căzut pe un mail de la Lina, pe o tema spinoasă din companie. A renunțat să-l mai citească și s-a întrebat dacă fata asta poate fi găsită pe una din rețelele de socializare. A identificat-o ușor,a adăugat-o în lista de prieteni și i-a scris în aceeași seară o scurtă scrisoare. Cu un pic de teamă, a recunoscut într-un mod foarte direct că i-a plăcut mereu de ea și că ea este prin definiție o femeie pe care și-ar dori-o orice bărbat. Amețit de vin s-a culcat la fel de trist, cu gândul la cum va reacționa Lina când va citi mail-ul.
Dimineață s-a trezit cu o durere puternică de cap și fără niciun fel de chef de muncă. A decis să rămână acasă. Undeva, pe la amiază, a deschis calculatorul și, surprins, a găsit răspunsul Linei la mail-ul său. Directă și sinceră această i-a spus că se îndoiește de sinceritatea sentimentelor lui deoarece, de când lucrează împreună, el a trecut prin mai multe relații. Dacă totuși ar fi adevărat, ar fi avut suficient timp să-i arate că ține la ea.
Tulburat și în același enervat de tupeul fetei, s-a gândit să-i răspundă printr-o nouă scrisoare electronică. Însă o vede online și profită de situație să pună lucrurile l-a punct. Dar, nu știu ce s-a întâmplat atunci, deoarece discuția a durat mai mult de 5 ore neîntrerupte. Schimbul de gânduri dintre ei îi face pe amândoi să descopere în celălalt un tovarăș agreabil cel puțin de dialog. Azi așa, mâine așa, cleveteala de pe platforma electronică nu dă senzația ca cei doi ar putea epuiza curând subiectele de conversație. Singur, dar mai puțin trist, el simte cum cheful de viață îi reapare. Sigur pe el, o invită pe Lina în oraș. Aceasta însă refuză. Consideră că nu a convins-o de statornicia sentimentelor lui. Se pare ca fostele lui relații funcționează ca o barieră între cei doi.
Acest lucru l-a enervat teribil, dar reușește să-și păstreze cumpătul. Își dă seama ce fată extraordinară este Lina. Cel mai mult îl intrigă faptul că avut-o mereu sub nas, dar nu a remarcat-o. Își ținu însă cumpătul și perorațiile dintre ei continuară într-un ritm și mai îndrăcit. El socoate că va veni timpul când Lina v-a răspunde afirmativ invitațiilor sale. Au mai trecut mai bine de două săptămâni de comunicare doar electronică. Acum cheful de viață i-a revenit în totalitate. Cu toate acestea evită ieșirile cu prietenii. Apreciază mai mult dialogurile la distanță cu Lina. Acum ei comunică oriunde și oricând. Telefoanele astea electronice mențin cu ușurință legătura dintre oameni.
Într-una din seri o invită din nou pe Lina în oraș. Aceasta îl refuză din nou. De data aceasta îi spune că are motive întemeiate deoarece are ceva foarte important de făcut. Enervat de acest nou refuz el pleacă în oraș să-și cumpere geaca. Nu mare i-a fost uimirea când o găsește pe Lina în magazinul de haine. Amândoi, fâstâciți de această întâlnire neașteptată, se evită reciproc. Rușinat și deprimat el părăsește magazinul așa cum a venit. Când să urce în mașină, Lina îl ajunge din urmă. Se opresc amândoi față în față fără să scoată un sunet. Simte față de această fată un sentiment foarte puternic și nu știe cum să reacționeze. Cu ochii umeziți Lina îi întinde o plasă în care se afla geaca lui mult dorită. Mut de uimire se uită fix în ochii ei, o ia în brațe și o sărută cu foc. A făcut un pas spre fericire!
Într-un film, o persoană – cine e cinefil știe – a zis: mă faci să-mi doresc să fiu un om mai bun! Pentru mine asta e definiția iubirii. Eu nu știu nimic dincolo de limitele acestei ecuații. Ceea ce înseamnă că eu iubesc multiplicat mai mulți oameni în același timp, dar că mintea mea e mereu la o singură persoană. Și asta pentru că văd în fiecare individ doar o piesă de mozaic pe care o îndrăgesc și că apreciez enorm persoanele care formează un mesaj din aceste piese. Și în jurul meu nu sunt multe. Poate una.
Tolsto 