De ce sunt indisciplinat

Tolsto

6007234-8956866Sunt o mulțime de motive, unele mai dihai decât altele, dar există unul, primordialul, care mă împiedică să fiu disciplinat, ba, pot spune, m-a predestinat la un destin diametral opus, ale cărui ponoase le mai trag și acum și la cum merg lucrurile, socot că n-am să-i fac socoteala prea curând. Nu știu ce înseamnă pentru unii filmul, dar pentru mine unul a fost ca un declic, ca o scânteie, ca o piedică pierdută a frânei și de atunci eu tot am luat-o la vale sau la deal, precum mi-a fost sorocul și de atunci mă tot zgâlțâi prin hăuri și hățișuri ca și cum n-aș mai avea nimic de trăit.

Și când vorbesc de film, mă gândesc la cel american în primul rând. Nu știu cum a fost pentru alții, dar pentru mine primul contact cu filmul, a avut loc acasă, în fața unui televizor alb-negr și a fost…

Vezi articol original 473 de cuvinte mai mult

Anunțuri

America ogarului cenușiu

Tolsto

american-flag-gunsAcum mai mulți ani, ba pot spune că acum vreo 30, am citit America ogarului cenușiu (superbă carte), însemnări din călătoria americană a lui Romulus Rusan, profesor itinerant prin cele state americane. Cu această ocazie am făcut prima cunoștință cu SUA, prima cunoștința cu lumea liberă, cu ceea ce înseamnă capitalismul neoliberal fără niciun fel de limite. Cu fiecare pagină călătoream și eu împreună cu Romulus Rusan dintr-un stat în altul, dintr-un oraș în altul, de pe o autostradă pe alta. Ce noroc pe mine să pun mâna pe asemenea cărți într-o vreme în care dacă abia reușeam să depășesc limitele propriului județ. Și trebuie să recunosc că toate acestea mi-au folosit peste ani, când unii călătoreau prin cele state iar eu rămâneam acasă, pentru ca apoi eu să rămân acasă și ei să plece prin cele state.

Am pomenit de această carte: America ogarului cenușiu, deoarece, la aflarea veștii…

Vezi articol original 324 de cuvinte mai mult

De ce merg copiii seara la film

Tolsto

ice-age-collision-course-198805lChiar așa! De ce merg copiii seara la film? La întrebarea asta ar trebui să răspundă părinții, mai ales când moștenitorii au vreo 6, 7 ani. La Ice Age am nimerit la apus de soare, tocmai când se îngâna somnul adânc cu visele relaxante ale copiilor. Dar nu a celor care au fost la mall. Cu siguranță că aceștia trăiesc după un alt fus orar, fus după care părinții își câștigă experiența. În sala aia mare, de 1.000 de locuri, erau ocupate aproape în exclusivitate doar cele premium, semn că părinții oferă copiilor lor tot ce este mai bun.

De la un capăt la altul al filmului s-a crănțănit, s-au foșnit pungi, s-au scăpat cutii, uneori chiar s-a și plâns, pentru ca printre picături unii părinți să-și strige copiii pe toate numele posibile să se liniștească. Am trăit senzația că am nimerit la un curs de dicție, copiii, indiferent de…

Vezi articol original 163 de cuvinte mai mult

Despre certitudini

Tolsto

Dacă-mi place ceva în mod deosebit cu îmbătrânirea mea este că-i privesc pe cei tineri așa cum m-aș privi pe mine cel de ieri, de undeva din afara corpului, în timp ce-mi analizez reacțiile. Cel mai tare e că acum am foarte multă răbdare și știind cum am fost eu cel de ieri, nu mă miră să văd cum cei de azi se comportă cam tras la indigo cu mine, cel de ieri. E chiar amuzant să vezi câtă strofocare, câtă agitație, câți neuroni și câtă transpirație sunt consumate mai pentru nimic, căci nimic se cheamă să încerci să devii ceea ce nu știi că nu poți să fii.

Și pentru că acest comportament mă amuză, încerc de cele mai multe ori să nu stau prea mult în preajma lor. Simt că ar considera că-i iau peste picior și n-aș vrea asta. Cum la vârsta de 20 de ani ai…

Vezi articol original 241 de cuvinte mai mult

Bucuria de a trăi

Tolsto

Nu pot să uit, și asta îmi provoacă un zâmbet strâmb de bucurie nedisimulată, de momentul în care ieșeam din iarnă, de mersul meu permanent sub formă de alergat de acasă la școală, de acasă la bibliotecă, de acasă la cele 3 cinematografe din oraș, de acasă oriunde m-ar fi dus pașii. Și pe vremea ai chiar mă duceau, nu glumă.

Nu pot să uit asfaltul pe care alergam primăvara atunci când nu mai rămânea nicio urmă de zăpadă. Alergam cu bucurie uitându-mă permanent la adidași și la felul în care îmi fugea pământul de sub picioare. Era o plăcere să simt aerul rece al primăverii călcând în viteză trotuarele și străzile. Pentru mine cel mai bun loc de joacă era locul pe care-l puteam cuprinde cu privirea.

Nu pot să uit plăcerea cu care îmi aruncam ghiozdanul cât acolo și nerăbdarea cu care plecam să cutreier străzile și cartierele…

Vezi articol original 299 de cuvinte mai mult