Sentimentul împlinirii

Tolsto

aantekeningenAlergăm mereu după recunoaștere… Chiar dacă o spunem sau nu, viața noastră gravitează în jurul altor persoane. Indiferent dacă avem puterea să recunoaștem importanța celorlalți în viața noastră, fiind ființe sociale, deci persoane, noi tânjim după împlinire. Și, cum la oameni împlinirea e legată de alți oameni, acest sentiment este mai plenar simțit în adunări publice.

Tocmai atunci, când se discută lucrurile mari, care nu vizează o persoană ci un grup bine structurat, tocmai atunci, pronunțarea numelui tău, în fața unui auditoriu numeros, marchează faptul că tu nu ești doar o virgulă în imensitatea vieții. Tocmai acest fapt îți dă sentimentul adânc al împlinirii, că nu ai făcut doar umbră urmelor tale de-o clipă pe fața pământului.

E deplin sentimentul să știi că deși nu reprezinți nimic în cartea celor preaputernici, tu ești un lider informal, un lider de opinie, un formator de opinie. Și acest sentiment te face să…

Vezi articol original 100 de cuvinte mai mult

Mi-e frică de viitor

Tolsto

M-a întrebat cineva dacă mi-e frică de viitor. Da, mi-e frică! Și asta pentru că eu pun semnul egal între rutină și frică, teamă, chiar groază pe alocuri. Am aceeași percepție asupra viitorului așa cum am și despre trecutul meu. Despre trecut nu pot să spun decât un singur lucru, ca n-am înțeles nimic. Nimic și basta! Acum, că am lămurit cum stau cu mine însumi, adică eu și ce-am făcut în viață, ce urmează mi-e la fel de clar.
Cred că am nevoie de o anumită doză de inconștiență ca să mă aventurez atât de senin spre viitor. Ce mi se poate întâmpla decât lucruri ce nu am experimentat. Și cum rutina îmi scurtează viața, nu-mi rămâne decât să vreau mereu ceva nou. De unde rezultă că vreau să trăiesc mult. Și asta nu dintr-o frică atavică față de moarte ci dintr-o dorință să pot pleca de aici, din…

Vezi articol original 222 de cuvinte mai mult