Când am auzit de filmul Mortdecai m-am dus automat cu gândul la contribuția evreilor ashkenazi la tot ceea ce noi numim lumea occidentală. Așa, ca-ntre noi, că tot nu ne aude nimeni, în lumea europeană neenglezită, numele se pronunță Mordehai. În același timp nu are rost să vorbesc aici despre ashkenazi, așa că mă arunc de-a dreptul asupra filmului. Dacă am considera filmul o comedie bufă, atunci am spune că este foarte reușit, continuând, după mai bine de 70-80 de ani, realizările lui Buster Keaton, Charlie Chaplin sau Stan și Bran. Dacă îl privim pe de-a-ntregul, atunci putem spune că filmul șchioapătă destul de mult, cârjă fiindu-i replicile foarte bine scrise, de un umor britanic foarte subțire dar și foarte negru.
Personajele nu sunt în totalitate conturate, punându-se un prea mare accent pe Johnny Depp, care nu se dezminte nici de data aceasta, neieșind prea mult din tiparul lui Edward („Eduard, omul-foarfece”), Willy Wonka („Charlie și fabrica de ciocolată”), The Mad Hatter („Alice în Țara Minunilor”) sau Jack Sparrow („Pirații din Caraibe”). Partea bună este că Johnny își continuă, la cei aproape 52 de ani ai săi, procesul de maturizare. Partea proastă e că nu a atins încă primul nivel – pubertatea. În cazul în care, până la 70 de ani, nu se maturizează, nu va fi nicio pagubă deoarece va fi cel mai adorat matur de către copii, deoarece va intra foarte bine în postura de bunic-copil.
Tunsoarea lui mi-a adus aminte de Val Kilmer din orice alt film, dar trebuie să recunosc că l-a prins foarte bine, iar mustața a împrumutat-o de la Hercule Poirot, magicul detectiv belgian. E primul film, după cele enumerate mai sus de mine, în care apare nemachiat, ceea ce demonstrează că arată suficient de bine și la etatea lui. Prin urmare nu are nevoie permanent de ipsos. Partea bună e că îmbătrânește frumos, umorul britanic venindu-i mănușă, în ciuda originii sale yankee. La fel ca în „Pirații din Caraibe” continuă să vorbească fonfăit astfel încât nu am înțeles dacă într-adevăr vorbea sau își curăța dinții cu limba. Per ansamblu un rol bunicel, cu șanse mari să facă și altele mai bune dacă trece de pubertate.
Gwyneth Paltrow, ca capacitate actoricească (aceasta nu este o cacofonie ci o caracterizare exhaustivă a acestei femei, ce se vrea a fi artistă) nu am nimic de spus. Jocul ei m-a dus automat cu gândul la Anjelika Huston, cu precădere la jocul acesteia din „Onoarea familiei Prizzi” sau din „Familia Tenenbaum”. Norocul meu este că-mi place foarte mult Anjelica astfel încât interpretarea lui Gwyneth nu m-a deranjat absolut deloc. Blonda californiană se încadrează în snopul actorilor cu un PR excelent și cu un talent invers proporțional cu PR-ul.
Ewan McGregor a depus mari eforturi să intre în pielea unui polițai și cred că s-a simțit destul de prost în aceasta. Jocul lui mi-a adus aminte de un profesor pe care l-am avut la facultate. La examene îți lua carnetul de student, trecea data și materia și aștepta prestația ta. Dacă nu era mulțumit, spunea doar atât: „Domnule student, nu vreau să vă stric media, de aceea nu vă pun notă acum. Vă doresc o vară plină de cunoașteri”. Undeva, prin toamnă, promit să-l revăd pe Ewan.
Păcat de Paul Bettany! Jocul lui, în rolul valetului lui Mortdecai, a fost fabulos. Nici că se putea ca un actor secundar să fie cel mai bun dintr-un film. Regret faptul că nu-l putem decupa din film. Cred că am face o capodoperă din scurt-metrajul care ar ieși. Pe mine m-a cucerit cu desăvârșire. El este încă o demonstrație plină de succes că în cinematografie nu aspectul exterior contează ci talentul. Și, să mă ierte orice profan, dar Paul Bettany a dus singur filmul în spate.
Ca o concluzie, filmul e de nota 5, hai, maxim 6, deși, la o revizionare e posibil să primească de la mine un 7. Spun asta deoarece cel care a scris dialogul acestui film și-a ratat cariera. Postura de romancier l-ar prinde mult mai bine. Dar cum în literatură vârsta nu contează, îi doresc succes. Sunt sigur că-l va avea. Dacă vă întrebați dacă acest film, Mortdecai, merită văzut, eu sper că ați înțeles că răspunsul este DA.
P.S. Am uitat să spun că în sală era un tip care a râs zgomotos tot filmul. Nu mi-am dat seama dacă se uita la film sau avea un vis erotic.
Tolsto 