Curajul

trh_courage_artwork_comp_01_wide-273581194632d99cfb7286bf776667664895b5d7-s800-c15Văd foarte mulți oameni. Cunosc foarte mulți oameni. Cu toate acestea, de abia acum încep să-i înțeleg pe unii dintre ei. N-aș fi crezut niciodată că voi aprecia curajul meu ca pe un lucru pozitiv. Eu îl știam că el există în mine și asta era. Dar am ajuns să privesc curajul dintr-o cu totul altă lumină de când am învățat că nu există ceva nu poate fi făcut, ceva ce nu poate fi spus. Apreciez curajul deoarece el m-a ajutat să retez multe iluzii de pe lunga mea listă de vise legate de oameni.

Datorită curajului am depășit limite pe care alții nici măcar nu cutează să și le imagineze. Am cunoscut oameni cu flamboaiante dimensiuni ale maiestuozității lor abia după ce am intrat în contact cu ei. Și mi-am dat seama că oamenii sunt la fel. Vorba poetului: nu-i nimeni drac, nici nimeni sfânt! În mare, diferențele există doar acolo unde nu te aștepți sau acolo unde mintea ta nu poate pătrunde. Și pe legea mea, că deosebirile reale există doar pentru ca cei inițiați să le poată dibui.

Curajul e o sabie în fața căruia nu poate rezista niciun nod gordian. Curajul e precum cafeaua de dimineața. Te trimite cu  suflet cu tot direct în rai. Și bine e în rai! Mă bucur că îndrăzneala m-a așezat cu picioarele pe pământ și m-a făcut să mă uit în ochii oricui cu inocența unui copil.

Curajul e piatra pe care evreul credincios o pune pe mormântul cuiva. E dovada clară că înțelegi viața dincolo de paravanele pe care unii sau alții ți le ridică în calea cunoașterii. Iar cunoaștere fără curaj nu face, vorba lui Ceaușescu, nici cât o ceapă degerată. Mă bucur să cunosc oamenii în adevărata lor dimensiune astrală. E reconfortant să-i vezi așa cum sunt și nu sub flamurile multicolore puse de alții pe umerii lor. E ultimul semn că liniștea vine doar odată ce cunoașterea și curajul ți s-au proțăpit în viață, deci în suflet.

Reclame

Nu știu alții cum sunt…

Tolsto

baby-and-mirror…Dar eu, de fiecare dată când socotesc în mintea mea neroadă că ceva a ieșit bine, simt o nevoie lăuntrică de solitudine, de a savura în liniște, în forul interior momentul. De altfel, orice lucru foarte bine făcut nu e ceva peste care să dai în fiece zi și din acest motiv aceasta-i forma mea de-a-l imortaliza. Mă retrag nițel și savurez o țigară imaginară, un trabuc, de pildă, obligatoriu în afara oricărei clădiri, undeva unde să mă bată vântul, să mă acopere claxoanele mașinilor și zgomotul neîntrerupt și dezlânat al orașului.

Mă opresc din mers și las ca toate să treacă pe lângă mine, dar mai ales peste mine. Fiecare asemenea moment îl văd ca pe o formă de primenire interioară, ca pe o treaptă pe care o urc sau o cobor, dar și ca pe un moment în care să privesc liniștit la drumul acesta nesfârșit ce face…

Vezi articol original 169 de cuvinte mai mult

Cititul la metrou

Tolsto

hot-dudes-readingA înnebunit lupul, aia e! Se citește la metrou, pe peroane, pe scările rulante, între uși și inclusiv pe scaune de ai crede că urmează o sesiune națională de corijențe și sesiuni de examene, 2 în 1. Nu mai unde să arunci un ac sau măcar o privire, la metrou, ca să nu dai peste ăștia care se cred intelectuali. Pur și simplu a devenit o molimă subterană, de ajung să plece trenurile cu întârziere din stație că nu știu ce zevzec și-a uitat semnul de carte pe peron.

În loc să asculte și ei o manea plină de simțire, ei o trag vitejește cu cartea. Bă, fraierilor, bă! Lăsați cartea că tâmpește și mai bine puneți mână de la mână și faceți un flashmob pe manele, între două stații și două babe abandonate în galeriile de metrou. Bă, maneaua vă învață să numărați fără număr, de la umăr în…

Vezi articol original 236 de cuvinte mai mult

Gabi – titirezul uman

Tolsto

Am văzut-o din nou pe Gabi. Să fi trecut vreo 2 ani și jumătate. Chiar dacă o văd așa de rar, îmi aduc aminte de ea în fel și chip, dar în proporție covârșitoare în bine. Pentru mine, ea este acel tip de om care, odată ce se implică în orice, se simte negreșit. Și ea nu doar că face lucruri, ea chiar le face să meargă. Și chiar foarte bine. Dacă ar fi să mă gândesc cu cine am lucrat cel mai bine, ea e pe primul loc de departe. Gândește și explică orice foarte limpede. Tont patentat să fii și tot sfârșești prin a pricepe. Dar ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la ea a fost capacitatea de a înțelege ceea ce spune un om fără pregătire în domeniul științelor exacte.

Am văzut-o din nou, cum spuneam, după 2 ani și jumătate și o redescopăr așa cum…

Vezi articol original 231 de cuvinte mai mult