Odată că vârsta

Tolsto

mens-anti-aging-tipsCe-mi place tot mai mult la ce viață duc e că fiecare lovitură pe care o primesc de la viață nu o mai iau personal, ci doar didactic. Încerc să înțeleg ce mi se întâmplă, iar cicatricea ce-mi rămâne o socot doar o cunună pentru o nouă treaptă urcată. Când mă uit în oglindă nu mai știu care șanțuri de pe față, de pe frunte, de pe obraji sau de pe gât sunt de la vârstă și care de la viață. Până la urmă toate experiențele se contopesc liniștindu-mă pe mine.

Cel mai ciudat mi se pare că am din ce în ce mai multă încredere în oameni. Și asta poate pentru că nu mai am așteptări de la ei, ci doar de la mine. Și una e să nu-i dezamăgesc. E drept că-s foarte selectiv, dar cei ce-mi trec prin furcile caudine primesc totul de la mine. Iar totul…

Vezi articol original 240 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Viaţa după Robbie

Tolsto

Două rândunici. Două mari şi două mici…

A înnebunit Facebook-ul! Nici una, nici alta! Sunt doar poze de la concertul lui Robbie Williams. O minunăţie, nu alta! Cred că e vreun virus care a dat iama, că altfel nu-mi explic obsesia asta. Ai crede că tot Bucureştiul a fost la concert, într-o piaţă. Şi care mai de care dintre fetele zgomotoase şi-au plâns cruda soartă de a nu fi reuşit să fie singure, ele şi idolul lor. Se vedea din comentarii cu câtă ură se uitau la celelalte 49.999 de spectatoare, plus câţiva bărbaţi răzleţiţi. Din cauza acestora fiecare dintre ele a ratat clipa unică de a fi în braţele acestui cântăreţ omnipotent, posesor de bichon mutant, dar şi de creastă albă. Nu sunt sigur dacă e albă de la vopsea sau de la folosirea în exces a extractului de coca.

Oricum ai lua-o, pentru cei care n-au fost la…

Vezi articol original 312 cuvinte mai mult

Pensionarii mei

Tolsto

În blocul meu locuieşte o gaşcă de pensionari. Toţi unul şi unul, cutezători constructori ai comunismului, acum doar observatori invidioşi ai capitalismului de cumetrie. Acum că a venit vara stau de strajă în faţa blocului, pe cele două bănci aşezate acolo strategic. Nu intră şi nu iese nimeni care să nu fie scanat insistent de ochii lor slăbiţi de trecerea anilor.

Cum sunt atras de trecut şi mai ales de trecutul nostru din luminosul comunism întunecat, am aflat o groază de lucruri de la pensionarii mei. Deşi stau de câţiva ani în acest bloc, nu am petrecut mai mult de 3 minute alături de această falangă comunistă îmbătrânită. În acele 3 minute niciodată nu i-am întrebat când a fost mai bine, atunci sau acum, deoarece presupun ce mi-ar fi răspuns. Simplitatea lor vestimentară le trădează convingerile de stânga, atât de întâlnite la popoarele latine care sprijină pereţii prin Europa, America…

Vezi articol original 325 de cuvinte mai mult

A izbucni, izbucnire

Tolsto

copil_shutterstock_93793456Așa fac de fiecare dată când mă enervez iremediabil. Izbucnesc. A, dar nu izbucnesc des, ci doar atunci când mă enervez. Și n-am cum să nu mă enervez des, deoarece iau pe fiecare om de bun. El de bun, eu de nebun… Și din acest motiv izbucnesc. Cum sunt croit să văd doar partea frumoasă a fiecărui om, ajung implacabil să izbucnesc. Și ce mai izbucnesc! Sufletul meu e o arteziană a supărării.

Norocul meu e că-mi trecere relativ repede. Acum depinde cât de mare a fost dezamăgirea. Uneori mă ține și o lună. Atunci să te ții izbucnire. De aia m-am și apucat să conjug verbul a izbucni, poate întâlnesc persoana care nu mă va dezamăgi. Acum să nu creadă cineva că eu sunt dezamăgitul de serviciu sau că eu cad în plasa tuturor, ci doar să înțeleagă modul meu de gândire.

Cel mai ciudat e că toate aceste…

Vezi articol original 139 de cuvinte mai mult

Film la matineu

img_00012Înainte, când ziceai film la matineu, mai ales duminica, spuneai mulțime de copii care dădeau năvala la cinematograf, asta în cazul în care era un film pentru copii. Și erau! Și, mamă, ce înghesuială mai era la casa de bilete! Câtă frunză și câtă iarbă! Filmul în sine nu era decât un pretext pentru socializarea în proporții de mase. Și atunci să vezi mase, nu ca acum! Acum sunt mai mult pâlcuri, mai mult ochiuri de oameni, adunate ca să fie, cu diferite ocazii.

Tocmai din acest motiv, dar nu numai, am decis să văd Despicable me 3 la matineu. Celălalt motiv a fost căldura de afara, ce tindea spre un pic insuportabilă. Prin urmare, m-am și așteptat să fiu înconjurat de cete de copii ce aveau atașate părinții aferenți. Mă și imaginam într-o hărmălaie generală, într-o sală de vreo mie de locuri, în care noi adulții să fim doar cantitatea neglijabilă, numai bună pentru exprimarea ofurilor celor mici. A nu se înțelege că eu sunt un părinte. A nu se înțelege nimic. E mai sigur.

Odată intrat în sală am constatat, dar asta abia când a început filmul, deoarece speranța moare ultima, că sala nu era nici pe jumătate plină. Ba, aș putea spune, că pe trei sferturi goală. Și că în loc de hărmălaie, țipete, chiote și alte alea specifice copilăriei de început, am putut vedea și auzi doar câteva familii rătăcite, cu odrasle bine crescute, care n-au țipat, n-au plâns, n-au dat nervos din picioare și care, în general și în definitiv, au venit la filmul pentru pici ca la un eveniment cultural ce pretindea aproape multă gravitate și seriozitate.

Ca urmare, am putut să mă concentrez destul de bine la film, ceea ce aș fi putut face în orice condiții, oricât de vitrege ar fi fost ele, datorită sonorizării data la maximum, cât și a instalației de aer condiționat care scotea un sunet de peșteră parcursă în pas voios de o furtună inopinată. În stânga mea s-a așezat un tată grav și conștiincios și fiul acestuia, ultimul de vreo 6 sau 7 ani. Discuțiile dintre cei doi au fost de-a dreptul amicale, variind de la fotbal, planete, zoologie până, hăt, la forme geologice de mult apuse, ceea ce mi-a dat un sentiment de inferioritate tocmai în momentul în care mă căzneam cu un sudoku imposibil de făcut.

Când a început filmul am uitat de tot și de toate, nu înainte ca băiețelul să se ridice într-un picior pe scaun și să-și sărute bunicește tatăl pe obrazul cel mai apropiat, ca semn de apreciere și de mulțumire deoarece a fost scos în lumea mare a copilăriei de către un adult care cu siguranță se profila a fi modelul lui de la acea vârstă. În rest, nu-mi mai aduc nimic din anturajul acestui film, deoarece liniștea făcută de către micii cinefili a creat condiții ideale pentru a mă scufunda într-o dulce vizionare a ceea ce pare să fi fost până la urmă pentru toți o altă experiență umană a copilăriei.

Ce înțelege fiecare

Tolsto

Pe mine ce mă frapează în interacțiunea cu alții e că deși vedem același lucru, obiect, ființă, persoană, fiecare din nou sesizează o altă caracteristică. Ca în exemplul ce urmează. Vorbeam zilele trecute cu o persoană față de care nutresc o stimă corespunzătoare și din una în alta am ajuns să discutăm despre personalul navigant de pe avioane. Părerea persoanei era că e foarte tare să fii stewardesă, uită-te și tu ce maldăr de bani câștigă fetele astea și, în plus, mai văd și lumea toată dacă ajung să lucreze la vreo companie aviatică de prin Golful Persic. La care eu am completat cu fraza: și când te gândești că nu e nicio diferență între ce face o stewardesă și un chelner. Pune-te masă, ridică-te masă! Faci o școală în care înveți cum să debarasezi măsuțele din avion și să umpli paharele cu vin, apă sau suc. Persoana nu a…

Vezi articol original 219 cuvinte mai mult