Am trăit ca un prost atâția ani crezând că trăiesc într-o mare democrație. Îmi spusesem că odată cu UE suntem protejați de democrație și că fiecare opinie poate fi spusă fără ca cel care o face să fie etichetat, demonizat și chiar condamnat ca extremist. Eu, care privesc chiorâș la orice mișcare planetară – un singur gând, o singură voință 😉 – am crezut că sub umbrela UE orice părere va fi protejată, orice persoană care are ceva de spus, chiar contrar majorității, o va putea face fără nicio grijă. Dar iată că m-am înșelat.
Constat că în UE sunt condamnate, puse la zidul infamiei toate persoanele care au ceva de spus despre această topire a identității naționale în ceaunul viguros al multiculturalității. Orice om care vrea să rămână ceea ce este: ungur, finlandez, grec sau francez este acuzat de fascism, de xenofobie și de rasism de cea mai joasă speță. Acum se acceptă, sunt susținute, sunt promovate pe toate canalele de comunicare doar opiniile integraționiste, favorabile așezării în Europa a milioane și milioane de non-europeni.
Sub pretextul umanitarismului ni se bagă pe gât milioane de persoane care nu au nimic în comun cu valorile fundamentale ale omului european. De la al 2 – lea război mondial încoace, de când pe Bătrânul Continent se experimentează ideea utopică a multiculturalismului, niciun emigrant non-european nu a fost integrat, iar sistemul de valori european nu a fost asimilat de către aceștia. Ba mai mult decât atât, de 60 de ani, non-europenii s-au organizat în adevărate bantustane în inima Europei, în care se guvernează după regulile lor asiatice sau africane. De 60 de ani, zi după zi, an după an și deceniu după deceniu vedem cum în Europa (mai cu seamă Occidentală) se naște, prinde contur și se afirmă din ce în ce mai puternic o nouă lume, diametral opusă moștenirii istorice europene.
Aceste milioane și milioane de non-europeni bat continuu cuie în sicriul civilizației europene, așa cum o știm noi, fondată pe moștenirea greacă, romană, pe Creștinism, pe Renaștere și în final pe statele naționale. Dintr-o dată a-ți afirma în propria ta țară mândria că ești ungur, finlandez, grec sau francez a devenit un păcat de moarte egal cu asasinatele în masă comise de Hitler. Orice om, care își exprimă îngrijorarea că după mai multe ploi din astea diluviene, cu non-europeni, continentul ăsta va fi unul afro-asiatic, este declarat o rușine pentru civilizația înaintată europeană.
Ba mai mult decât atât, orice minoritate, indiferent de natura ei, sexuală, etnică, profesională etc este încurajată, protejată și susținută de UE, în timp ce protejarea identității europenilor devine un lucru neinteresant, dacă nu chiar rușinos. Se face totul ca în timp să nu mai fie valori comune îmbrățișate de același popor ci o groază de micro-valori îmbrățișate de grupuri cât mai mici și mai diverse.
Valori considerate de europeni ca fiind perene ca : integritate, suveranitate, independență devin racile ale istoriei de care trebuie să scăpăm în cel mai scurt timp. Pâraiele de non-europeni trec prin statele din Europa ca prin brânză și dacă cineva îndrăznește să le oprească, este demonizat și înfierat cu o mânie aproape legendară. Toți non-europenii au doar drepturi: de a se așeza în Europa unde vor ei, la un trai mai bun, la protecție din partea statelor europene, în timp ce fiecare stat european are obligații primordiale doar față de aceștia: de a-i primi, de a-i întreține, de a le oferi un trai mai bun.
Dintr-o dată statele europene nu trebuie să mai acționeze pentru asigurarea integrității teritoriale (orice non-european se poate așeza oriunde și poate face ce vrea), a suveranității naționale (drepturile majorității naționale pălesc în fața drepturilor generoase pentru minorități, oricare ar fi acestea) și a independenței statale (pur și simplu niciun stat european nu mai poate acționa în nume propriu ci în interesul comun dictat de la Bruxelles). Dintr-o dată oricine se poate stabili aici, iar băștinașii au obligația, chiar misiunea sacră, de a le face non-europenilor pe plac.
Există însă și un lucru care poate răsturna acest curs forțat al istoriei. Știu că orice reacție determină o contrareacție. Valul acesta uriaș de non-europeni va determina reapariția sentimentelor naționaliste la popoarele obligate să fie lapte și miere pentru afro-asiatici. Nu va dura mult, maxim câteva luni și în mai toate țările, partidele naționaliste, anti-UE, vor câștiga din ce în ce tot mai mulți adepți. Toate popoarele din UE înțeleg că trebuie să întîndă o mână de ajutor celor aflați în nevoi, dar asta nu înseamnă că ele trebuie să-și dea și casa pentru că cineva s-a gândit că în Europa e mai bine decât în Africa sau Asia și s-a hotărât să se așeze în Occident. Tare mi-e teamă că se creează premisele ca acest experiment, numit UE, să ia sfârșit. Sper ca măcar popoarele Bătrânului Continent să-i supraviețuiască acestei alchimii europene, pentru ca, peste 100 de ani, în Europa să putem vorbi în continuare cu mândrie despre greci, romani, Creștinism, Renaștere sau orice stat național.
P.S. Când am scris acest articol trăiam, așa mi s-a spus, într-o democrație. Sunt curios cum va fi după.
Tot mai mulţi oameni azi se preumblă prin diferite părți ale lumii și apoi, când se întorc, te îmbracă în povestiri mai mult sau mau puțin savuroase. Acum nu mai călătorești doar cu mintea, acum o faci și cu trupul. Vezi de toate, te ghiftuiești pe oriunde, mitraliezi 5.000 de selfie-uri, ca dovadă vie că ai respirat și tu același aer, că ai călcat același pământ și că ai privit aceleași lucruri ca oricine altcineva. Acum sunt blogurile și paginile de socializare pline cu poze de oriunde. Acum poți reconstitui cu mare acuratețe pe unde au călcat ai noștri.
Tolsto 