Anecdotă:
„Într-o zi, la Radio România, pe vremea când nu exista decât Radio România, se înregistra o piesă de teatru. În distribuție, diverși mari actori, printre care Florin Zamfirescu și imensul Emil Botta. Într-o pauză de înregistrare Florin Zamfirescu îl vede pe maestru șezând singur sub o scară, sorbindu-și cafeaua. Se îndreaptă către acesta și-l invită să se alăture celorlați actori. Emil Botta îi răspunde candid: Nuu! Pentru că acolo sunt oameni!”
N-aș fi scris un rânduleț despre gripa chinezească dacă nu m-aș fi simțit hărțuit de poliție – ca mulți alții, de altfel – inclusiv când Oamenii legii erau în mașini, acestea aprinzându-și girofarurile de fiecare dată când mă vedeau pe stradă, făcându-mă să mă simt precum evreii în Germania nazistă. Singura diferență fiind că steaua galbenă a fost înlocuită cu declarația pe proprie răspundere, mereu alta, precum caracterul politicienilor noștri. N-așa! Sutem buni doar pentru snopeală, așa e? Voi vreți democrație, dar nu pentru căței! Foarte bine!
Hărțuirea noastră, a celor care sunt nedemni de dictatură, s-a făcut în mod organizat. Din ceea ce a mai scăpat prin presă s-a desprins ideea că s-a dat ordin Poliției pentru un exces de măsuri represive. Polițiștii, care și-au amintit cu această ocazie ce bine este să fii milițian, s-au rumenit în obraji și s-au comportat ca pe vremea lui Stalin, dornici de împliniri mărețe, adică de depășirea planului la amenzi. Amenzile au sfidat capacitatea noastră de numărare, find excesiv de mari raportate la salariul mediu din România, ca și cum noi am fi un popor de babuini, hotărâți să-l sfidăm pe Klaustrat Iohannis.
Cum nu am încredere în politicieni în vremuri normale, oare cum aș putea avea acum? E ca și cum aș lăsa cheile de la casă, atunci când lipsesc mai multe zile, pe mâna hoților. Cu diferența că politicienii noștri pe lângă faptul că sunt hoți, sunt și inculți, și escroci, și impostori, și șarlatani, și mincinoși. Doar nu mi-a luat Klaustrat Iohannis mințile!
Noroc că în câteva luni urmează vreo două rânduri de alegeri! Să vezi ce-o să se înghesuie lumea să schimbe hoții, inculții, escrocii, impostorii, șarlatanii și mincinoșii între ei. Să fure toți în mod democratic…
Politicienii au obținut cu ocazia gripei note mai bune la dictatură decât la democrație! Se vede că dictatura le merge la suflet! Le-a ieșit mai bine să ne strângă de momițe și să ne lase fără drepturi, decât să se preocupe ca acestea să nu fie încălcate. Toată clasa politică s-a întrecut în apeluri pentru dictatură. E mai ușor să strigi „smirna!” decât să accepți viața diferită a fiecărui om. E mai ușor să arăți cu degetul, precum Klaustrat Iohannis, decât să înțelegi că fiecare îngrădire a drepturilor arată cât de fragilă e democrația și ce ușor poate orice politruc să se înscăuneze peste noi, deoarece dictatura e pentru oricine, pe când democrația, doar pentru câțiva evoluați, și-or fi zis ei. Avea dreptate Cornel Dinu când istorisea o întâmplare din Anglia, de acum 60 de ani. Întrebând un localnic cum de arată atât de bine gazonul, acesta i-a răspuns: Vedeți, noi îl udăm și îl tundem de 400 de ani!… Și noi vrem ca democrația să prindă rădăcini într-un sol încă plin de pleava dictaturii…
Presa, câinele de pază al dictaturii, s-a întrecut să măsoare cu șublerul distanța socială pe care nu știm să o păstrăm. Presa, această unealtă sinistră în mâinile celei mai inculte generații de politicieni (comuniștii lui Ceaușescu par veniți de la Sorbona pe lângă generația lui Vela. Ați văzut cum pronunță „șasă”? Presupun că se gândea la „șasă cai frumoș!”) a răspândit și cultivat isteria pe toate canalele ei, după lozinca: un creier spălat e un creier mai curat! În loc să fie într-o continuă opoziție față de Putere, presa noastră cea de toate zilele a devenit hingherul ei de bază. Poate te-ai fi așteptat la un pic de îndoială din partea acesteia. Dar nu! Ea s-a comportat ca și cum politicieni de anvergura lui Ludovic Orban ar fi fost Einstein sau Newton la pătrat. Vorbele lui erau axiome! Stai de le notează și dă-le în eter de irefutabile ce sunt! Mi-e milă de poporul care are acești politicieni! Cât despre presă…!
Concluzia e că suntem un popor nedemn de Klaustrat Iohannis! Când mă gândesc că noi, populațiunea, am făcut în 30 de ani praf democrația, acum, cu ocazia gripelniței, am distrus și dictatura! Nu înțeleg de ce ne mai rabdă pământul! Ceaușescu ne oprea curentul deoarece se culca devreme, Iohannis ne ține în case pentru că el e Klaustrat! Pe timpul lui Băsescu România era prin cârciumi. Mă gândesc că ar trebui să alegem președintele în funcție de ce-i place sau nu lui ‘mnealui să facă. Ăștia 3 ne-au arătat că ne vor ca ei: adormiți, izolați, beți…
Klaustrat Iohannis a apărut în perioada jocului lui de-a dictatura – ce i-a mai plăcut! – de mai multe ori la televizor decât a făcut-o la catedra de fizică, pe vremea în care era profesor și-și cumpăra din lefușoara lui de bugetar nenumăratele case. Ca de la dictator la tentativă de dictator, Iohannis ar putea învăța de la Ceaușescu cum să ne facă viața mai amară: ca de exemplu, să ne lase să ieșim din case în funcție de anul de naștere: într-o zi cei născuți într-un an par, într-alta cei născuți în an impar…
Când mă gândesc că mai avem 370 de ani de tuns și de udat democrația, mai că-mi pierd speranța. Oare vom avea atâta răbdare să scoatem din pământ rădăcinile bine înfipte ale tuturor hoților, inculților, escrocilor, impostorilor, șarlatanilor și mincinoșilor? Ce trebuie să se mai întâmple pentru a nu vedea cu ocazia fiecărei crize amenințarea rece a dictaturii? Oare câți dintre noi își doresc, vorba lui Nenea Iancu, o dictatură ca-n Rusia? Nu știu și nici nu mai vreau să știu…
Tolsto 