Privirea mea

Tolsto

310Nu știu de ce, dar privirea mea este una foarte serioasă. Indiferent de starea mea de spirit, în exterior transpare foarte multă seriozitate. Dacă înainte eram un pic înciudat și surprins de această formă a mea de comunicare cu lumea, cu timpul am descoperit care sunt deliciile unei fețe serioase. Cum sunt înconjurat de tot felul de oameni, care mai de care mai împușcă-n lună, această privire ultraortodoxă pur și simplu mă ferește de cele mai grele cazne. De la cazna de a vorbi cu tot felul de neaveniți, oameni care nu au nimic de spus, dar care știu că o socializare minoră asigură o carieră majoră.

Acestea fiind spuse, am parte de multe moment de liniște chiar atunci când sunt într-o mare adunare. Adunare ad-hoc sau una minuțios pregătită. Indiferent unde mă aflu, chiar și la o coadă, la un supermarket oarecare, sociabilele persoane de conjunctură își înghit cuvintele…

Vezi articol original 227 de cuvinte mai mult

De ce nu admir necondiționat

Tolsto

Pentru că nu pot! Faptul că îmi ești prieten, rudă sau șef, asta nu te urcă pe un piedestal. Pentru mine admirația presupune un cumul continuu de fapte excepționale. E ca și cum te-aș calibra permanent într-un pat al lui Procust. Până și poziția de șef obligă. Ai obținut-o la un moment dat poate pentru niște fapte deosebite. Și pentru acea numire poate te-ai bucurat de admirația mea. Dar asta nu înseamnă că-mi poți pretinde mie să te admir dacă tu te-ai instalat comod în postul de șef și învârți temeinic pârghiile bunăstării personale.

Același lucru îl fac și când vine vorba și de prieteni, deoarece de fiecare dată eu încerc să mă ridic la înălțimea propriilor mele exigențe și eu nu pot să cer celorlalți decât ceea ce-mi cer și mie: să fii mai bun azi decât ai fost ieri și mâine mai bun decât azi. La ce bun…

Vezi articol original 189 de cuvinte mai mult

O mică indiscreție

Trebuie să fac o confidență (n-am încotro): nu mă pot înțelege și pace cu oamenii care vor mereu să se bage în seamă, cu oamenii care-ți cerșesc atenția, deși nu au ce face cu ea, cu oamenii pentru care ce crezi tu despre ei e mai important decât ce vor purta pe ei la noapte, în timpul somnului, firește. Oamenii ăștia, care vor să ți se bage în suflet, cred că doar asta e singura cale de a se afirma în viață. E drept că primele dăți când mă întâlnesc cu ei mă prefac că nu mă prind de boala de care suferă. Mă dau pe după cireș și le intru în joc, în speranța că ăsta e tratamentul cu care-și pot obloji sufletul, astfel încât, data viitoare, atunci când ne vom intersecta din nou, nu-mi vor cerși din nou atenția, așa cum fac de altfel cu oricine, nu că aș fi eu un cal prea breaz.

Dar când văd că gluma se îngroașă, că persoanele în cauză devin din ce în ce mai mari consumatoare de oameni cu bun simț, atunci mintenaș îngroș obrazul și devin un om care nici ceapă nu a mâncat și nici gura nu-i miroase. Din momentul acela persoana în cauză nu mai există pentru mine, trec pe lângă ea ca și cum n-ar exista pentru că energia mea pozitivă nu e un izvor de nesecat, bun de irosit cu cei ce transformă albul în negru și zâmbetul în lacrimi. Și asta ar putea părea ceva de-a dreptul formidabil, mai ales că eu sunt un mare timid. Da, sunt timid și mă simt bine în pielea mea. Asta înseamnă să te accepți așa cum ești. Nu pot permite ca ceea ce am construit cu trudă, în zeci de ani, în interiorul meu, să fie distrus de oameni pentru care nefericirea generală devine un motto al propriei vieți. Nu pot permite ca ceea ce pot dărui oricui care poate aprecia asta – bucuria de a dărui – să se irosească pe indivizi pentru care nefericirea generală este propria normă.

Și fac asta deoarece, așa cum am spus, după zeci de ani, mi-am dat seama că armonia interioară e mai presus de orice, chiar și de a fi în bune relații cu o persoană anume. Sunt conștient că nu te poți înțelege cu oricine și asta nu pentru că tu ești bun și celălalt rău, ci pentru că, pur și simplu, există pe lumea asta incompatibilități. Ceea ce ție îți place s-ar putea ca altuia să-i displacă și invers. Și atunci?  De ce atâta trudă se te înțelegi când știi că lucrurile care te separă de o persoană sunt atât de multe încât efortul de a ajunge la un numitor comun e prea mare și ar putea fi consumat mult mai temeinic pe lucruri și pe oameni cu care ai ceva în clin și în mânecă. Din acest motiv, că am ajuns la această concluzie, mie personal îmi este indiferent dacă sunt înțeles de toți cei cu care intru în contact. Mă vor accepta cei cu care am mai multe în comun, mă vor respinge cei ce au un alt sistem de valori.

Totul e atât de simplu, doar noi complicăm viața! Acceptă-te pe tine însuți așa cum ești și abia apoi încearcă să intri în universul altora și asta întrucât cel cu care va trebuie să trăiești necontenit, fără drept de divorț, ești tu însuți și nu cei cu care viața te pune în contact. În rest, viața e așa de frumoasă încât e păcat să o irosim pe ce cred alții despre noi. Parol!

P.S. De fiecare dată când scriu un articol mai dur, sunt întrebat cine m-a supărat. Vreau să liniștesc persoanele preocupate de asta și să le spun că articolele mele nu sunt decât cugetări la care nu aș fi ajuns dacă viața nu mi-ar fi oferit ocazia.

Prin cârciumi

Tolsto

jean_bc3a9raud_au_bistroUneori mai ajunge omul și prin cârciumi. Și, de fiecare dată când le treci pragul te aștepți să vezi oameni care petrec, se veselesc din te miri ce, căci așa e prin locante: cald și bine, mai ales la figurat. Mai sunt cazuri când vezi și persoane care beau singure. Când vine vorba de bărbați, parcă mai treacă-meargă. Parcă te mai aștepți să mai vezi vreun handralău ce-și descarcă halbele sau paharele pentru a-și îngropa diversele amaruri. Dar când vezi câte o femeie singuratică parcă te cuprinde un sentiment tipic de ONG. Te și întrebi dacă nu o fi vorba de vreo tipă cu un caracter aparte, una care a fost sedusă și abandonată drept într-o crâșmă. Te gândești că a rămas paralizată de la acel eveniment și că-și îneacă amarul și-și încarcă bateriile ca să plece în sfârșit acasă.

La bărbații singuratici parcă ți se pare firesc să-i vezi…

Vezi articol original 250 de cuvinte mai mult