Londra – intimitate

Tolsto

Intimitate în Londra nu există sau dacă există are o altă definiţie decât o ştim noi din DEX. Englezii, câţi or mai fi ei în Londra, sunt lipsiţi aproape complet de orice complex. Spaţiul personal în zonele publice e atât de mic, încât dacă pleoapele tale ar produce un zgomot pe care tu să-l auzi, atunci acesta ar marca spaţiul tău intim.
În oraş, fie în zonele de shopping, de vizitare sau cele de birouri, e la fel de aglomerat ca într-un sac. Oamenii se manifestă în toate felurile de ai crede că doar acolo şi doar acum aceştia îşi pot exprima identitatea. Toată lumea se îndreaptă în toate direcţiile de parcă de ei depinde evoluţia omenirii pentru următorii 100 de ani.
Tot ce înseamnă zonă centrală e dominat de Starbucks, Pret A Manger, Costa şi alte variaţiuni pe aceeaşi temă a cafelei. În orice cafenea sunt tot atâtea mese…

Vezi articol original 203 cuvinte mai mult

Anunțuri

Monarhia salvează România?

Tolsto

Aud zilele astea diverse voci care cer reinstaurarea monarhiei. Că e mai bine cu ea, că uită-te la popoarele nordice cât de bine o duc și așa mai departe. Oare, stau eu și mă gândesc, când deschidem gura, să facem diverse propuneri, ne gândim o țâră înainte? Știm sigur că așa e? Avem certitudinea că ceea ce funcționează bine, acolo, la ei, va merge și la noi? Său doar avem o nădejde, o durere pe care într-o persoană ni le punem, așa cum am pune toate ouăle în același cuibar?

Dar pe cine să punem monarh? Pe Mihai? Are 94 de ani. La vârsta asta mai mult doarme și când nu doarme n-aș paria că știe în ce an suntem. Hai să zicem că îl întronăm cu surle și trâmbițe, dar ce-l recomandă pe poziția asta? Faptul că la îndepărtat de la putere prin lovitură de stat pe Ion Antonescu?…

Vezi articol original 406 cuvinte mai mult

Monarhia salvează România!

Tolsto

Am auzit că a murit soția fostului rege Mihai. Dumnezeu să o odihnească! Cam asta ar fi trebuit să fie toată știrea. Nu înțeleg de ce se organizează funeralii naționale, nu înțeleg de ce se decretează o zi de doliu național, în condițiile în care soția fostului rege Mihai nu a fost nicio zi regina României. Din câte îmi aduc eu aminte, s-au căsătorit după ce Mihai a abdicat. Și prin urmare, cum putem numi noi o femeie regină dacă n-a condus nicio țară, nicio măcar o zi?

Toată tevatura asta cu pseudo-monarhia noastră mă pune pe gânduri. Eu știam că România e republică. Oare se pune la cale, tiptil, tiptil, vreo reînscăunare de monarh în țara noastră? Nu înțeleg de ce atâta frăsuială națională pentru ceva ce nu are niciun viitor, nici la noi și nici aiurea. Se vorbește despre fosta nevastă a lui Mihai ca despre o eroină…

Vezi articol original 297 de cuvinte mai mult

Regii la români

Tolsto

Nu știu cum se face, dar la noi la români e un adevărat sport național să tragi cu pușca-n lună. Adică să visezi la cai verzi pe pereți. Adică să dai vrabia din mână pe cioara de pe gard. Adică să vinzi pielea ursului din pădure. Cu alte cuvinte suntem niște genii demne de Premiul Nobel când vine vorba să ne facem planuri fantasmagorice. Nu mai departe decât astăzi Majestatea Sa, Mihai I, cel fără de tron și regat, l-a dezregit pe un nepot de-al său, pare-mi-se.

Că l-a lăsat fără ceva ce oricum nu ar fi avut niciodată, mai treacă meargă, dar să mai dai și comunicate de presă, când tu nu mai exiști nici măcar din punct de vedere politic, asta nu mai înțeleg. Majestatea Sa, Mihai I, cel fără de tron și regat, cel care nu și-a învățat augustele prințese, 5 la numărătoare, limba română în perioada…

Vezi articol original 351 de cuvinte mai mult

Revoluționarul de profesie

ck7k7i9xaaas6ywMulți ani în copilăria mea am auzit sintagma asta: revoluționar de profesie și a trebuit să trăiesc aproape dublu in capitalism ca să-i înțeleg pe propria piele întreaga semnificație. Un revoluționar de profesie e acea persoană pentru care propria viață e o permanentă revoluție, în care revoluția e o stare de fapt care înseamnă schimbarea neîncetată a lumii înconjurătoare, dar și a lui însuși.

Revoluționarul de profesie e acea persoană care nu vede viața ca pe un instrument ci ca pe scopul final, e acea persoană care nu vede banul ca pe un țel ci doar ca pe un mijloc, care prin acumulare nu înțelege mai multă avere ci mai multe experiențe unice în propria lui viață. Cam asta era imaginea din copilăria mea a revoluționarului de profesie, adică a comunistului care cel puțin teoretic, pe baza învățăturii marxist-leniniste, vedea scopul final al omului pe pământ, evoluția lui neîntreruptă.

Acum, după 28 de ani de capitalism mioritic, am ajuns să mă simt un revoluționar de profesie, dar fără comunism. Am ajuns în ipostaza în care îmi dau seama că nu pot trăi fără un crez, că nu-mi pot imagina propria viață trăită doar pentru un scop final și acela de a avea mai multe lucruri azi decât ieri și mâine mai multe decât azi. Nu mă văd murind în patul, nu mă văd savurând pensia, nu mă văd retrăgându-mă într-un loc cu verdeață. Și asta pentru că nu văd viața decât ca viață, adică trăită în fiecare zi ca-n prima zi.

Unii oameni mor de la prea multă muncă, eu mor de la prea multă inactivitate. Să dăm șansa fiecărui om să moară în felul lui. Decât o viață, scânteie, aleg o zi întreagă, vâlvătaie.

Despre tataia

Tolsto

909De fiecare dată când vreau să scriu ceva cu mesaj pozitiv îmi caut o bucată muzicală pe o care o ascult în buclă pentru a intra mai ușor în stare. Indiferent ce melodie ascult, mereu ajung la aceleași stări: de relaxare, de detașare, de ușurare, de mulțumire și apoi de abandonare. Nu e vorba să mă abandonez pe mine, pe cineva sau ceva, ci de a renunța la ceea ce nu-mi face nicio plăcere. Ca pe un bagaj plin cu nimic pe care-l port cu mine peste tot.

Ascultând una din numeroasele versiuni ale Canonului lui Pachelbel, am ajuns prin mijlocirea marelui compozitor la o stare în care nu doar melodia se auzea în buclă, ci însăși starea devenise sferică. Și stând așa, mi-am adus aminte de povestirile mamaiei despre omul ei, tataia, mort când eu aveam un an. Povestirile ei începeau invariabil cu o privire pierdută undeva între spațiul…

Vezi articol original 283 de cuvinte mai mult