Habar nu am de ce ne este frică. Când spun frică mă gândesc la fiecare persoană care nu are curajul să să-și scoată viața din inerție. Eu înțeleg că mulți dintre noi ne dorim siguranță, dar nici chiar așa! Siguranță are și un criminal condamnat la închisoare pe viață. Viața noastră e anostă pentru că prea puțini dintre noi avem curajul să fim noi înșine. Și asta se întâmplă pentru că ne e frică de consecințe. Decât un viitor imprevizibil, mai bine o viață searbădă, dar molcomă și uscată. Mai bine suntem o râmă în propria noastră viață decât să ne ridicăm un pic mai sus de propria noastră umbră ca să vedem ce mai e departe de propriul nostru corp.
Zilnic mai fac câte o trăsnaie, mai săvârșesc câte o impenitență, mai creez o situație ireverențioasă. Îmi stabilesc antipatii benevole pentru că îmi urmez cursul și nu mă fofilez după teze formulate de alții. Habar nu am ce-mi va hărăzi viitorul, dar știu că eu voi fi 100% responsabil dacă-mi frâng gâtul sau dacă voi fi mulțumit de mine. Ce poate fi mai frumos pe lumea asta decât să descoperi în fiecare zi ceva nou în jurul tău, să simți că trăiești și că simți viața prin toți porii.
Și tocmai de aia nu înțeleg de ce așa de mulți oameni stau placizi la locurile lor. Cred, am certitudinea, că viața asta a noastră ar fi mult mai frumoasă dacă nu ne-ar mai fi frică. Nici nu pot să-mi imaginez câte surse noi de cunoaștere am avea în jurul nostru. În lipsa lor mă simt ca Moise în pustiu. Mă sec pe mine însumi pentru că nu am de unde să beau și eu. Unii ar spune că aceasta e încă o dovadă de aroganță din partea mea, dar nu este așa. E un îndemn la diversitate. Nici eu nu știu încă ce zace cu adevărat în mine. Dar știu că eu nu pot să fac pe dracu’n patru cu viața mea, dacă am în jurul meu doar chipuri goale, ca niște reclame tridimensionale.
Dacă aș ști ce e frica, aș fi cel mai popular om de pe pământ. Doar că nu-mi doresc asta și nici nu sunt capabil de așa ceva. Nu poți fi mulțumit de tine atâta timp cât îți este frică. Și eu asta nu pot să accept. Așa că eu continui să mă lupt cu morile de vânt. E imposibil să nu iasă ceva din asta.
Tolsto 