La lansarea cărții “împăratului Japoniei”, Călin Georgescu, “Pentru un viitor comun”, în 2012, vorbește Mircea Malița, mentorul acestuia, considerat în perioada comunistă al doilea Titulescu, ca un omagiu adus acestuia pentru contribuția avută la diplomația comunistă.
Ca dovadă, Malița a fost ambasador la Washington, în perioada 1982-1985, cei mai dificili ani ai relației României comuniste cu SUA, pentru ca prin relațiile pe care le avea în America, înainte fusese ambasador la ONU, să obțină prelungirea clauzei națiunii cele mai favorizate, clauză care prevedea că România va beneficia de aceleași avantaje fiscale pe piața americană ca și statul care avea cele mai bune relații cu SUA.
Dacă, de obicei, clauza era acordată unui stat pe perioadă nedeterminată, aceasta a fost acordată României, începând cu 1975, doar pe perioade de câte 12 luni, cu posibilitatea prelungirii anuale, prin votul Congresului, dacă România respecta dreptul la libera circulație în străinătate a cetățenilor săi.
Clauza a fost prelungită anual, dar cu multe lupte, deoarece România comunistă nu respecta acest drept. La începutul lui 1988, Nicolae Ceaușescu renunță unilateral la clauză atunci când este informat că membrii Congresului nu o vor mai reînnoi datorită înrăutățirii situației din România comunistă. Mircea Malița a fost retras de la post în 1985 râmând până la Revoluție în centrala ministerului de la București.
Această perioadă, 1985-1989, marchează ucenicia sfântului părinte, arhanghel al neamului, Călin Georgescu pe lângă Malița.
Interesant este că lansarea cărții a avut loc la Fundația Titulescu a Ministerului de Externe în chiar anul în care, repet 2012, președintele Traian Băsescu l-a avut pe primul creștin al neamului românesc, Călin Georgescu, pe lista de potențiali premieri, listă de pe care l-a ales pe Dacian Cioloș.
Ce concluzie s-ar trage de aici? Că arhimandritul sufletului romanesc, Călin Georgescu, despre care nimeni nu știe nimic, e cunoscut bine de toți cei care au condus România în ultimii 40 de ani.
Dar cine a fost Mircea Malița? Eu i-am citit memoriile: “Secolul meu scurt”. Iată unul din ultimele lui interviuri:
Text scris pe 13 martie 2022, în prima lună a războiului din Ucraina.
Închei trilogia rusă cu o ultimă opinie.
Am definit poporul rus ca pe un popor de războinici deoarece este singurul domeniu în care excelează. În plus, Rusia, sub diferitele ei denumiri, este singura putere globală încă în viață de pe vremea lui Petru cel Mare (peste 300 de ani de atunci). Nicio altă putere globală din acest moment nu are o continuitate atât de lungă. Continuitatea Rusiei în aceste 3 secole nu a fost făcută prin comerț ci prin războaie. Ca urmare, eu cred că principala menire a rușilor este să fie războinici, indiferent de cât câștigă un rus în zilele noastre.
Pare-se că rușii au jucat de la începutul războiului cu Ucraina la cacealma. Adică au dat semnale spre exterior că sunt mai puternici decât par. Pe ce mă bazez? În primul rând pe declarațiile foarte amenințătoare la adresa altor state de a nu se amesteca în afacerea ucraineană. Din câtă istorie știu eu este pentru prima dată când o țară amenință alte țări atât de dur prin intermediul presei. Rolul declarațiilor a fost de a descuraja și de a intimida opinia publică din Occident, pentru ca aceasta să facă presiuni asupra propriilor guverne să nu se amestece.
În al doilea rând mă bazez pe modul în care au dus rușii războiul până acum. Un război care părea fulger are acum toate șansele să se transforme într-unul de uzură, deoarece rușii au făcut un șir imens de greșeli. Ce demonstrează greșelile? Că cineva care stă prea mult timp la putere nu mai aude decât ceea ce îi place. Iar în cazul imperiilor acest lucru este foarte periculos.
Occidentul înseamnă doar americanii. Orice altă definiție ne-ar face să ne amăgim singuri. Principalul motiv pentru care francezii, britanicii sau germanii nu mai contează în plan mondial este că nu mai au o armată globală care să le apere interesele economice peste tot în lume. Oare de ce au americanii baze militare în Coreea de Sus, Japonia, Germania sau Filipine? Armata reprezintă singurul mijloc prin care te poți asigura că statele din acele zone își vor respecta angajamentele asumate prin diversele tratate economice, tratate care nu sunt disponibile marelui public. Ca urmare, americanii trebuie să-și aleagă războaiele în care vor să se implice.
De când a ieșit omul din peșteră acesta a luptat pentru controlul resurselor. Și această lege e valabilă și astăzi și așa va fi mereu. În ciuda retoricii ipocrite a Occidentului, toate puterile lumii (SUA, Rusia, China, or mai fi și altele?) caută să controleze sursele de materii prime, forța de muncă și piața de desfacere.
Relațiile dintre marile puteri nu sunt bazate pe principii democratice ci pe principii hegemonice și de control, fiecare încercând să-și împingă limitele controlului asupra celorlalte. UE a apărut, după al 2 – lea război mondial, ca urmare a dispariției imperiilor coloniale ale Franței, Belgiei, Olandei. Germania nu a avut un imperiu colonial prea vast. Ea a fost inclusă în proiect deoarece se afla în centrul Europei. Nimic nu se poate face Germania.
Proiectul UE este ultima carte pe care aceste state încearcă să o joace pe plan mondial. În acest moment UE nu pare a fi decât un instrument al Germaniei care-și impune voința asupra celorlalte state. Acesta este motivul real pentru care britanicii au ieșit din UE. Germania a trebuit să piardă 2 războaie mondiale pentru a putea cuceri acum Europa.
Poate deveni Rusia o democrație? Răspunsul se găsește în paragraful de mai jos. Democrația adevărată există în acele locuri unde s-au suprapus mai multe straturi istorice: moștenirea romană și greacă, catolicismul, renașterea, reforma religioasă, revoluția industrială și ideile revoluției franceze. Adică un spațiu geografic care seamănă cu un cerc cu centrul în Benelux și cu marginile în sudul Angliei, estul Franței, vestul Germaniei și nordul Italiei. Cu cât te îndepărtezi de acest cerc impactul democrației scade pentru ca apoi să dispară.
Nu există niciun stat cu moștenire creștin-ortodoxă cu adevărat democratic. Nu există nicio democrație în state musulmane sau arabe. Nu există nicio democrație în Asia. În Japonia este la guvernare același partid de la retragerea americanilor ca forță de ocupație de după al doilea război mondial. Aceeași situație și în Coreea de Sud. America Latină este cea mai tristă glumă când vine vorba de democrație, iar China cea mai serioasă definiție a antidemocrației ca doctrină de guvernare.
Democrația va muri în clipa în care, în SUA, populațiile latino vor deveni majoritare. Atunci SUA se vor transforma în ceea ce se zbate America Latină de secole: în mizerie, corupție, mafie. De abia atunci vom putea vorbi de sfârșitul istoriei, a istoriei făcute de europeni, deoarece în acel moment centrul lumii va fi deja în Asia, în jurul Chinei, care va domina lumea doar pentru că există și toți au nevoie de ea și nu pentru că aceasta își va trimite armatele peste tot în lume.
Revenind la Ucraina, își dorește Occidentul ca Rusia să nu mai fie o mare putere? Nu! Deoarece acest lucru ar crea un vid geopolitic care ar putea fi ocupat de China, Iran, India sau Turcia. În ce măsură sunt țările enumerate mai sus capabile de un rol hegemonic global e discutabil. Dar e cert că până la un alt echilibru mondial ar putea trece mulți, mulți ani dominați de războaie.
Cum s-ar putea încheia conflictul din Ucraina? Printr-un compromis în urma căruia Rusia să iasă relativ basma curată și cu ceva beneficii de orice fel.
După acest război, în viitorul mai mult sau mai puțin îndepărtat, vor mai fi conflicte în această zonă? Atâta timp cât va exista Rusia ca o putere globală răspunsul nu este greu de ghicit.
Text scris pe 26 februarie 2022, la 4 zile după izbucnirea războiului în Ucraina.
Vorbeam în primul meu mesaj lung de existența unei triade: economice, politice și militare. Și făceam afirmația că UE este un uriaș economic, un pitic politic și un gândac militar. În relațiile internaționale contezi economic dacă ai un spate militar, ceea ce înseamnă că poți negocia politic interesele economice. Aceste 3 condiții deocamdată doar SUA le îndeplinesc, care sunt un uriaș economic, un uriaș politic și un uriaș militar.
Pe cale de a îndeplini toate cele 3 condiții este doar China. Chinezii nu sunt nici popor de războinici, vezi lunga lor istorie milenară, și nici popor de negustori. Ei de abia acum învață să facă negoț. Chinezii sunt popor de manufacturieri, precum germanii. Chinezii nu doar exportă materii prime ci și produse de înaltă tehnologie (vezi telefoanele mobile). Și acest lucru nu este o surpriză, deoarece în lunga lor istorie ei au produs lucruri de o mare complexitate, vezi mătasea, porțelanurile, miniaturile de orice fel etc. Și asta încă din Antichitate. Eu îmi aduc aminte că în perioada comunistă erau la mare căutare la noi diverse produse chinezești: seturile de rechizite școlare pentru matematică, stilourile cu peniță de aur, prosoapele cu diverse înscrisuri sau idiograme, cât și celebrele maieuri fără cusături de îmbinare.
Rusia este un uriaș furnizor de materii prime, un pitic politic și un uriaș militar. Dar degeaba ai armata mare dacă nu ai ce să impui cu ajutorul ei, recte produsele tale. Niciodată, dar niciodată Rusia nu a exportat altceva decât materii prime: de la blănuri, mosc, lemn, până la petrol, care a fost descoperit prima dată pe teritoriul Azerbaidjanului de astăzi, în zona Baku. Nici măcar în perioada comunistă rușii nu au reușit să producă lucruri de o înaltă tehnicitate, pentru a putea conta pe plan mondial. Acesta este unul din motivele pentru care comunismul nu a putut fi exportat. Mai toate produsele tehnice erau încă de la lansare uzate moral, cu mult în urma inclusiv a altor țări comuniste. Nu pot să uit de televizorul color Alfa, care la începutul anilor 90 nu putea memora pe telecomandă decât 9 sau 10 canale, în condițiile în care televizoare făcute în Occident permiteau memorarea a zeci de canale încă din anii 70. Ca urmare, rușii pentru a putea conta politic este musai să se impună militar. Nu poți conta economic exportând la fel ca o țară africană doar materii prime. Ajungi să depinzi de cei care exportă produse de o înaltă tehnicitate. De aici și comparația mea dintre Rusia și Imperiul Otoman.
În ceea ce privește actualul conflict, așa cum a început acesta, tind să cred că rușii mizează pe o victorie imediată. Conflictul ar trebui să dureze doar câteva zile, deoarece propaganda rusă spune că armata lor îi eliberează pe frații lor de sub regimul ”nazist” al lui Zelenski. Dacă războiul durează mai mult de o săptămână sau două, Putin va avea probleme acasă, deoarece în Ucraina vor fi multe victime din ambele părți, care conform propagandei rusești sunt tot ruși într-un fel sau altul. În plus, rușii nu pot lupta la fel de eroic ca în al 2 – lea război mondial deoarece ei nu se luptă pentru supraviețuire ci, și acesta e cel mai important lucru, se luptă cu ucraineni, cu care au multe în comun. Să nu uităm că foarte mulți ruși fie s-au născut în Ucraina, fie au pe cineva acolo. Ar fi un război între frați. Și să nu uităm configurația geografică a Ucrainei. O mare parte a acesteia se învecinează cu țări NATO. Și noi nu știm câtă tehnică militară și câți instructori s-au scurs deja, se scurg chiar când scriu aceste rânduri și vor continua să se mai scurgă și în zilele următoare în Ucraina, în ajutorul lui Zelenski.
Text scris pe 25 februarie 2022, la 3 zile după izbucnirea războiului în Ucraina.
Pe la începutul anilor 1970, pe vremea când Nixon dorea să se apropie de Mao, ziariștii occidentali i-au luat un interviu lui Ciu Enlai, eminența cenușie și supraviețuitorul de serviciu al comunismului chinezesc. La întrebarea: ce părere are despre Revoluția Franceză, el a răspuns: e prea devreme să ne pronunțăm.
Situația pare trasă la indigo cu cea din perioada interbelică. Doar că acum Putin e Hitler, iar Macron și Scholz seamănă cu Neville Chamberlain. Eu văd situația de acum, la fel ca și cea din perioada interbelică, ca o confruntare între popoare de negustori și popoare de războinici. Negustorii sunt înclinați spre compromis, pe când războinici, spre a-și impune forța. Logica negustorului spune că cu cât faci mai multe compromisuri, cu atât te înțelegi mai bine cu cealaltă parte, în timp ce logica războinicului interpretează aceste concesii ca niște slăbiciuni, pe care va dori să le exploateze. Ca urmare, negustorul dacă vrea să supraviețuiască va trebui să-i aplice războinicului un tratament pe logica acestuia din urmă.
Iar situația de acum nu e decât o consecință a atitudinii ambivalente a Occidentului: pe de o parte să facă afaceri cu Rusia, pe de altă parte să încerce să o submineze finanțând opozițiile mai pe față, pe mai ascuns, din fostul spațiu sovietic. Iar pentru asta ar fi trebuit să-și asume și actualele consecințe.
Momentul actual nu ar fi avut loc dacă acum 8 ani Occidentul nu ar fi stat impasibil la evenimentele în urma cărora Ucraina a pierdut controlul asupra Crimeii și a părții de sud-est a țării. Atitudinea Occidentului i-a dat apă la moare Rusiei, mai ales că Occidentul nu e un monolit ci un conglomerat de state. O limbă înseamnă o cultură diferită, un interes diferit. Ne iluzionăm dacă noi credem că UK, Germania și SUA au interese comune. Acestea sunt popoare de negustori și se tolerează unele pe altele.
Vezi cazul Germaniei care se ține deoparte, ea fiind amanta ascunsă a Rusiei, a Chinei sau a oricărei țări care îi poate oferi resurse naturale, care-i asigură hegemonia politică în Europa, adică în UE. Și cum UE este conform definiției un uriaș economic, un pitic politic și un gândac militar, nu ne miră efectul zero al zbaterilor Occidentale.
Vezi în acest sens conflictul din fosta Iugoslavie, care nu ar fi pornit dacă Germania nu ar fi finanțat și înarmat republica iugoslavă a Croației. Rănile istoriei nu se vindecă așa ușor. Iar faptul că Germania a pierdut 2 războaie mondiale, unul pornit – doar ca pretext – din Serbia -, iar al doilea, în care a întâlnit o dârză rezistență, demnă de un mare popor, în Iugoslavia dominată de Serbia, nu se uită așa ușor. Și cum spuneam, Germania a pornit războiul, cel din fosta Iugoslavie, dar nu a reușit să-l termine. Și atunci a apelat spășită la SUA lui Clinton. Am feeling-ul că dacă germanii fac prostia să-i primească pe sârbi în UE, situația va semăna cu ceea în care a fost Atena și calul sau troian.
Eu cred că, așa cum există un caracter al indivizilor, așa există un caracter și al popoarelor, care nu se schimbă în funcție sistemul politic: între Germania imperială (al 2 – lea Reich) a împăratului Wilhelm al 2 – lea, Germania nazistă (al 3 – lea Reich) a lui Hitler și Germania democrată (al 4 – lea Reich?) al lui Kohl, în timpul căruia a avut loc războiul din Iugoslavia, sau a lui Mutter Merkel sau a noului Scholz eu nu văd nicio diferență de caracter. Interesele strategice transcend epocile.
Așa cum americanii au doctrina Monroe, de la începutul secolului al XIX – lea, conform căreia nu vor permite ingerința niciunei forțe în emisfera vestică – a se citi America Latină cu tot corolarul ei – așa și rușii au propria doctrină de vecinătate apropiată, adică spațiul fost sovietic, unde nu tolerează interesele altor puteri.
Nu am spus nimic de Ucraina. Oare există Ucraina? După 31 de ani de la căderea URSS, nu știu dacă există o conștiință cu adevărat ucraineană. Conștiința națională se face în multe decenii dacă acea națiune are controlul deplin al propagandei, care este instrumentul numărul 1 când vine vorba de a disipa în rândul maselor aceeași idee. Sau, ce stat e acela care își devorează conducătorii: un fost președinte a fugit din țară, altul are dosare penale, iar un fost premier a făcut pușcărie? Pentru mine, toate acestea sunt tot atâtea indicii despre slăbiciunea statului ucrainean. Iar rușii profită! Oare ar mai exista SUA dacă toți foștii președinți în viață ar fi la pușcărie (Carter, Clinton, Bush Jr, Obama, Trump)? Și, ca să termin cu Ucraina, oare câți oameni se simt ucraineni, oare câți oameni se simt ruși, pentru că, să nu uităm, Ucraina înseamnă în primul rând fostul Imperiul țarist și abia apoi URSS. Și cum popoarele au același caracter…
Cheia Occidentului e la americani, deoarece fără americani nu există Occident. Acolo unde e armata americană se subînțelege că sunt mari interese economice ale americanilor. Deh, popor de negustori! Iar despre Rusia… Am sentimentul că e ultima mare carte pe care o mai joacă. Simt Rusia ca pe Imperiul Otoman. Aceste imperii se autodevorează dacă nu se extind. Declinul otomanilor a început în clipa în care imperiul nu s-a mai putut extinde. Mesajul pentru americani ar trebui să fie: nu lăsați Rusia să se extindă!
Tolsto 