Un om puternic

Tolsto

citat-blaise-pascalGreu de spus, greu de găsit și mai ales greu de înțeles ce e ăla un om puternic. Mi-a luat ceva din viață să-mi dau seama că definiția omului puternic nu are nimic de-a face cu banii, cu posesiunile și nici măcar cu puterea, în orice formă ar fi ea. Nu! Un om puternic e acel cineva care și-a pierdut teama, frica, anxietatea, neliniștea. E acel cineva care nu se mai lasă impresionat de însemnele exterioare ale omeniei și trece la nivelul următor, cel al comunicării interioare, al introspecției.

Cel mai interesant mi se pare că asemenea oameni n-ai să găsești la capetele oricărei ierarhii, deoarece și unii și alții încă sunt marcați, măcinați de tot felul de neliniști, cei de prea sus, cum să nu piardă ceva din ceea ce au obținut, cei de prea jos, cum să adauge și ei măcar un lucru la panoplia goală de succese…

Vezi articol original 254 de cuvinte mai mult

Reclame

Un blestem – recunoștința

Tolsto

4637fa06a719bd688e079786337a708fDe fiecare dată când aud cuvântul recunoștință, parcă îmi ia Dumnezeu mințile. Ochii mi se pironesc în zare, mâinile mi se încleștează și creierul merge pe repeat, iar și iar, ca un damnat condamnat să trăiască la nesfârșit același coșmar. Am ajuns în faza în care acest cuvânt poate să-mi ruineze toate relațiile, relații pe care le contaminează, să-mi șubrezească punți considerate până atunci de-a pururea legături între sufletul meu și a celor cu care conlucrez entuziast, fără scop lucrativ, desigur, zi de vară până-n seară.

Așa cum ne învață pe noi psihologia, fiecare efect are și o cauză, iar acea cauză trebuie să căutăm în mentalitatea omenească. A cunoaște bine cauza, a o înțelege nu înseamnă neapărat că există un antidot la această boală. Nu, în niciun caz! Pur și simplu nu-mi doresc tratament pentru așa ceva, deoarece în mediul meu interior recunoștința e cuvântul tabu cu toate consecințele…

Vezi articol original 283 de cuvinte mai mult

Ce vrem noi de la viață?

Tolsto

Mă lovesc zilnic de tot felul de oameni. Oameni de toate categoriile. Unii mai buni, alții cu arii de dezvoltare încă necercetate. Indiferent de starea lor, de originea lor, de educația lor sau de aspectul fizic, toți au o anumită atitudine față de propria viață. Remarc, și asta o fac destul de des, că noi, oamenii, suntem predestinați să ne dorim să fim acceptați de semenii noștri, să fim apreciați. Și aprecierea asta are mai multe forme.

Am observat că aspectul exterior contează foarte mult și influențează aproape dramatic comportamentul oamenilor. Oamenii atrăgători fizic sunt de obicei mai mulțumiți, mai orientați spre partea frumoasă a vieții, acceptă mai ușor schimbările din viața lor și asta pentru că ei și-au satisfăcut deja nevoia de a fi acceptați, recunoscuți de către cei care-i înconjoară, adică de societate.

Bineînțeles că și cei pe care Dumnezeu nu i-a blagoslovit din acest punct de vedere…

Vezi articol original 253 de cuvinte mai mult

Șoseaua Nordului

Tolsto

174174-bucurestiDe fiecare dată când ajung în dreptul Șoselei Nordului îmi aduc aminte de romanul lui Eugen Barbu. De fiecare dată când ajung în dreptul Șoselei Nordului parcă intru în comunism. Pe dreapta, chiar la intrare, străjuiește mare ca un templu oriental, Ambasada Chinei. Un pic mai încolo, pe aceeași parte dreaptă, ce ironie!, se vede stema de stat, mare cât o zi de post a Coreei Comuniste. Ca nu mult după aceasta să se lăfăie pe mai multe etaje comunismul cu față comercială, numit Lukoil.

În rest, pe aceeași parte dreaptă, nu mai e nimic care să aducă aminte de comunismul biruitor la orașe și sate. Nu, nu și iar nu! Cât vezi cu ochii hectare de blocuri pentru oamenii cu bani se înghesuie ca sardelele în conserve, distanța dintre două blocuri fiind egală cu cea dintre pernele de pe același pat. Dacă, Doamne ferește, vreun nabab cade pe geam…

Vezi articol original 229 de cuvinte mai mult

De ce emoția?

Tolsto

light_of_autumn_by_leonid_afremov_by_leonidafremov-d5zc3f4Când vine vorba de emoție eu sunt imediat geană. Geană să o dibuiesc pe cea cu aspect de neghină din holdele cele de lacrimi pline, adică pline de sentimente curate. Doar cu coada ochiului am tendința a privi, pentru a penetra ce-i mișcă pe alții în convulsii nesfârșite. Pur și simplu nu suport oamenii care se folosesc de sentimente, acest lucru sacru lăsat de la Dumnezeu, pentru a-și atinge un scop, oricare ar fi acela.

Cred, și asta nu e parte dintr-o religie, că emoțiile trebuie să rămână nepătate de gânduri lașe, căci asta înseamnă tertipul de a mă îmbălsăma în emoții trucate atunci când îți dorești ceea ce nu poți obține sau nu se cade să posezi pentru că nu ești capabil de așa ceva.

Din acest motiv mă depărtez ca un fulger de toți cei ce se apropie de mine pentru a-și testa renghiurile actoricești. Mai fug de…

Vezi articol original 343 de cuvinte mai mult