Mersul pe jos

Tolsto

cs-ms-walking-challenges-722x406În zilele noastre mersul pe jos aproape nu mai există. Poate fi privit și ca o reminiscență a perioadei de mult apuse, a sărăciei care marca destul de amplu și imperturbabil spațiul nostru locativ național. Și din acest motiv, al ruperii cu trecutul, încercăm să evităm cât mai mult mersul pe jos, dacă se poate doar prin casă, dintr-o cameră în alta și doar atunci când necesități fiziologice de in și out o cer într-un mod categoric, iar noi, în contrapartidă, răspundem la fel de generos.

În vremea tuturor codurilor meteorologice, a asfaltului adus până în buza casei, a mașinilor omniprezente, a merge pe jos e ca o mâniere a lui Dumnezeu. Strada e doar a mașinilor, la fel și trotuarele, deplasarea făcându-se doar motorizat și în funcție de culoarea meteorologică. Se anunță cod galben de orice, stăm pe loc, ne conservăm forțele de parcă întreaga specie umană ar fi…

Vezi articol original 562 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Totul e în regulă, domnule?

Tolsto

good-waiterLa noi, grija față de client a atins noi culmi. Să mă detaliez așa cum se cuvine. Într-o zi senină intru într-un local dedicat în mare liniștirii unor porniri ancestrale, precum foamea și setea. Încă de la intrare sunt ochit de către armată de ospătari și luat în primire de cel al cărei masă cu modestie ajung să o ocup. Mai toate mesele sunt ocupate și nu aud decât linguri ce se ascund în ciorbe și supe, furculițe ce iau temperatura cărneturilor și pahare ce se umplu și se golesc într-un ritm susținut.

Într-un asemenea mediu lucrativ, unde nu doar mușchii brațelor sunt puși în mișcare ci și cei ai gurii, căci masticația serioasă devine obligatorie, mă arunc și eu asupra meniului. Cum termin lectura mi se afișează ospătarul dedicat mie. Un pic încovoiat de șale, cu un ton prietenoso-respectuos mă întreabă ce poftesc să consum din bucatele făcute pe…

Vezi articol original 485 de cuvinte mai mult

Piața Unirii și Prințul Charles

Tolsto

queen-elizabeth-nicolae-ceausescu-londonAstăzi, a fost o plăcere să trec prin Piața Unirii. De altfel, tot timpul e o plăcere să trec pe acolo. De când asfaltul a fost înlocuit cu plăci dintr-un fel de pastă de piatră, traversarea acelei imensități fără cap și fără coadă se transformă într-un exercițiu de echilibristică. Cum orice muncă făcută de primărie în folosul comunității trebuie să iasă în evidență fără prea multe eforturi, la fel e și cu lucrarea de față bine mântuită. Plăcile nu mai stau lipite de mult, cam de când au fost puse, și din acest motiv te simți ca și cum ai călca prin străchini. Și înțeleg și chiar accept ca uneori să dau în străchini, dar nu ca în Piața Unirii, permanent și fără zăbavă.

Fiecare placă mișcătoare e ca un apel al pavimentului către noi înșine. Ceva de genul: uită-te și la mine în ce hal sunt! Și halul e…

Vezi articol original 541 de cuvinte mai mult

Cum văd eu viața

Tolsto

data-integration-next-level-860x450_cAsta nu e complicat deloc. Ba chiar plictisitor de stereotipic. Eu văd viața ca un joc pe calculator cu mai multe niveluri, niveluri pe care la atingi pe măsură ce îndeplinești toate condițiile de la fiecare nivel inferior în parte. De aceea, de multe ori în viață vezi oameni căznindu-se, pentru că se învârt în cerc, comițând aceleași greșeli și mirându-se de fiecare dată foarte tare cum de nu progresează deloc. De multe ori mi-a fost dat să văd după mulți ani oameni și să constat totala lor involuție, căci a nu progresa nu înseamnă stagnare, e chiar imposibil, ci o involuție care doare, atunci când tu, cel reîntors după amar de ani, intri din în nou în contact cu acel om.

E ca și cum ai fi blestemat, condamnat să trăiești zi de zi aceeași zi și nu o zi oarecare, ci cea mai grea zi din viața ta…

Vezi articol original 308 cuvinte mai mult

Despre Colectiv la rece

Tolsto

hqdefaultAm evitat să scriu despre acest subiect deoarece politica nu mă mai interesează. Constat că un accident provocat de alinierea perfectă a tuturor defectelor României contemporane nu e decât un pretext pentru o nouă rotire a cadrelor conducătoare, proces început de Ceaușescu, de teamă ca nu cumva cineva să-i ia locul și continuat în chip strălucit de serviciile secrete, după 1989. Mie chiar mi se pare de-a dreptul ciudat că dintre toate statele foste comuniste suntem singurul în care niciun partid aflat la putere nu a câștigat alegerile pe care acesta le-a organizat. Nici măcar în mai 1990, când vechiul partid comunist se reorganiza sub masca FSN sau octombrie 1992, când conservatorii comuniști (FDSN) se separau de reformatorii comuniști (FSN).

Privesc cu uimire transformarea unui eveniment, accidentul de la Colectiv, într-un fel de sacralizare a unui moment care nu a însemnat și nu va însemna nimic pentru țara noastră. Clasa…

Vezi articol original 576 de cuvinte mai mult