Despre feedback

dau-c899i-iau-lecc89bii-de-feedbackEu, de fiecare dată când cineva îmi cere să dau feedback, adică mai pe românește, să-mi dau cu părerea, mă leg invariabil de ceva ce merge în acel om, de ceea ce funcționează, de ceea ce-l face pe el sau pe ea să fie mândru că există, îl face demn în fața mea, ca și în ochii oricui, îi scoate în evidență pasiunea de a fi exact așa cum e, căci nu pot vedea într-un om decât ceea ce funcționează, ceea ce merită să fie împărtășit și cu alții.

Nu cred că feedback-ul e făcut pentru a îndrepta un om, pentru a-l corija sau învăța ceva, căci cred cu foarte multă tărie că  nimic nu e mai valoros într-un individ decât ceea ce funcționează în el foarte bine și nu ceea ce poate fi adăugat în timp. De multe ori văd în cei care dau cu sârguință feedback doar niște oameni nefericiți care-și canalizează energia în a scoate în evidență punctele slabe ale altora. Ori, oameni suntem, toți avem puncte slabe, iar eu știu că nu putem construi relații, nu putem zidi punți între oameni consumându-ne energia pe ceea ce nu merge.

Privesc în jurul meu și-mi dau seama că toți suntem dotați cu o groază de calități, dar ne pierdem timpul să-i demontăm pe alții pentru că le lipsește calitatea X sau Y și neîntrebându-ne cum putem face ca acel om să și le pună mai bine în calități. Așa cum ne contrăm pe defectele altora, tot așa ucidem în noi orice posibilitatea de a învăța ceva din ceea ce alții au sau măcar să ne bucurăm sufletul de marele miracol al existenței în jurul atâtor oameni atât de dăruiți, căci, așa e, toți suntem dăruiți cu lucruri cu care putem dărâma munții, dar noi ne concentrăm toată voința pe necazul că muntele e plin de asperități.

Pentru mine a da feedback înseamnă să-i spun omului să continue nestingherit ceea ce știe să facă cel mai bine și să nu se preocupe de ceea ce nu-i stă în puteri să facă, acceptând datul că fiecare calitate vine la pachet cu un defect pe măsură, căci suma tuturor lucrurilor trebuie să fie până la urmă nulă. Nu ceea ce nu funcționează la noi ne definește ca oameni, ci ceea ce reușim să facem cu ceea ce am fost hărăziți. Restul nu sunt decât mofturi de genul: muieți-s posmagii?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s