Fata aceea

Tolsto

c0c60b2505f6c699705e63427d6d6bacFata aceea seamănă cu o floare ce plutește peste un lan de grâu. Boarea verii o poartă lin când mai sus când mai jos, când mai aproape de oameni când mai aproape de cer. Și oricum ar fi fost, fata aceea e ca o luminiță pe cerul liniștit de mai. E ca o apă neîncepută ce susură încet la poalele drumului și în umbra pădurii. E ca o masă îmbelșugată de care se sfiesc până și pisicile.

Ochii ei mari și luminoși transmit peste tot imaginea începutului de zi sub soarele ce nu mai vrea să dogoare și azi, ci doar să mângâie obrajii ei mereu îmbujorați. Dragostea ce ea o disipează în toate direcțiile îi îmbrăcă aura vie într-un halou cald și primitor ce te face să stai să o privești cum se îndepărtează agale pe drumul ce urcă ușor.

Fata aceea cântă abia perceptibil cântece doar de ea…

Vezi articol original 202 cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s