„Drama” făcătorului de bine

Tolsto

albert-camus-quotes-2Sunt surprins să constat că cei care întind o mână altora ajung în timp să sufere un proces de dumnezeire, de zeificare. Acești oameni au senzația că acea mână a lor întinsă valorează mai mult decât tot ceea ce a făcut înainte și după acel moment omul scos de necaz. Și cum să nu fie așa când aproape de fiecare dată când întindem o mână avem pretenții de la cel ajutat echivalente cu o robire morală. Pur și simplu, indiferent de ce anume va face ajutatul de serviciu, nimic nu va fi suficient, ba mai mult decât atât, acest lucru ne ofuschează, ca și cum binele făcut ne-a răpit nouă din viață, ne-a scurtat posibilitățile de a izbândi în ceea ce ne propunem, pe scurt ne face mai puțin oameni.

De multe ori cei care întind o mână au senzația că fără ei destinul oamenilor ajutați ar fi fost definitiv…

Vezi articol original 341 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s