Un fenomen!

cititul-la-foc-automat-minutul-i-cartea-248d0_article-main-imageN-am crezut vreodată că voi sta 5 zile nemișcat din casă. Dacă cineva m-ar fi obligat s-o fac, cred că aș fi suferit un atac cerebral! Pur și simplu mi-e imposibil să stau prea mult timp în casă, dar uite că mi s-a întâmplat! Din vremuri imemoriale, adică încă de pe vremea când eram foarte mic, nu am mai stat așa de mult între patru pereți. Și sincer fiind nu-mi aduc aminte să fi stat așa de mult timp, 5 zile consecutive, neîntrerupte nici măcar de dusul gunoiului și asta deoarece, în general, am avut parte de o sănătate destul de bună. De când mă știu am avut puține probleme de sănătate și nu mi-a fost dat niciodată să zac la pat. Ba mai mult decât atât, rar mi s-a întâmplat să răcesc și dacă o făceam, în 2 zile mă abandona ea, sărmana, pentru că vedea că nu e de trăit cu mine. Ce mai, am fost o pacoste, inclusiv pentru boli!

Și cum spuneam: am stat cinci zile în casă, fără să fiu obligat, fără să fi pus un pariu ce m-ar fi acoperit de diferite beneficii. Nu! Pur și simplu am stat în casă. Și nu oricum, ci citind. Nu știu ce mi s-a întâmplat, dar rar mi-a fost dat să stau cu o carte în mână de dimineața până seara. Ba mai mult, mă culcam cu gândul să mă trezesc mai repede ca să mă apuc iar de citit! Și nu e vorba de a citi aceeași carte, deoarece, în cinci zile, am citit mai multe, ci de a fii cuprins de fiorul nedeslușit al cititului. Și, bineînțeles, că după sistemul meu de valori, am citit doar cărți bune, toate una și una, care m-au legat ca-ntr-o pânză invizibilă a zeului cărții, citind aproape fără oprire tomurile ce-mi stăteau alături.

Nici nu știu de unde mi-a venit starea asta, nici nu știu cum am putut să stau atât de ferit. Pur și simplu nu am simțit nimic, nimic altceva, bineînțeles, decât impulsul de a mai da o pagină, de a vedea ce e și pe pagina cealaltă, încă un pic și încă un pic, de mai terminam o carte, așa cum făceam în copilărie, când participam la cursele de fond și semifond. Deși simțeam după primele ture că nu mai am aer, îmi spuneam că voi mai face un tur și apoi voi abandona. Și așa după fiecare tur, de terminam cursa, indiferent de loc, de obicei, destul de în față, cu plămânii, inima și splina la vedere, dincolo de tricoul ce-mi acoperea trupul slab și mereu în mișcare.

Așa și cu cititul. Nici nu știu cum au trecut cinci zile. Și dacă aș mai fi copil, aș înțelege. Dar așa, la vârsta mea, să nu mă pot dezlipi de cărți, nu pot înțelege. La drept vorbind sunt chiar fericit. Mă bucură faptul că nu mi-a pierit curiozitatea de a ști ce e dincolo de coperțile unei cărți. Asta înseamnă în realitate că lumea exterioară, lumea reală mă captivează încă, semn suficient de străveziu că iubesc oamenii. Oamenii buni, firește! Ăia buni după sistemul meu de valori. Și chiar dacă sunt puțini, totuși ei îmi colorează viața, așa cum le doresc tuturor să le-o transforme cineva. Căci nu e minune mai mare decât să știi că ai oameni excepționali în jurul tău, pe care fiecare carte citită de tine îi face să-i vezi și mai frumoși, în propria lor lumină. E frumos să cunoști asemenea oameni, e minunat să citești!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s