Despre armeni

armenia1Dintr-o pură întâmplare, căci totul e o pură întâmplare, am citit pe un site despre Strada Armenească, sărbătoare a minorității caucuziano-anatoliene de pe la noi, care deja a ajuns la a 4 – a ediție. Hait, îmi zic! Tocmai eu, care știu atâte despre armeni, despre popoarele din Caucaz, dar și despre cea mai rămas din Bizanț, să nu am habar despre așa eveniment? Tocmai eu să lipsesc de la o asemenea sindrofie? Așa ceva nu se poate! Dar cu celelalte 3 ediții ce-am făcut? Pesemne m-am bucurat de vară într-o totală indiferență, firește.

De când îi știu pe armeni? De când mă știu. De când mă știu ei pe mine? Nu știu. În orașul din care vin e cea mai veche biserică armenească din Europa, una dintre primele din piatră de pe la noi, ridicată cam pe la 1350. De altfel, mereu am admirat popoarele care au supraviețuit în timp și care ne arată nouă cât de miraculoasă le poate fi soarta, deși totul le-a fost împotrivă. Și tot de când mă știu mă joc pe degete cu numele lor atât de muzicale. Primul nume care mi-a picat înaintea ochilor a fost a lui Varujan politicianul, pe vremea aia doar Varujan satiricul, Varujan Vozganian. Să fi fost eu printr-a patra când i-am descoperit numele atât de diferit în revista Urzica, revistă de satiră și umor, ce trebuia să înfiereze în stil proletcultist devierile de la morala comunistă. Și se pare că lui Varujan i-a priit morala comunistă. Uite ce bine îi e în capitalism!

Un alt nume ce mi-a marcat viața tot de printr-a patra e al dirijorului Modest Cichiradan, care inspirat de emisiunile televizate ale marelui Leonard Bernstein ne ghida părintește pe ulițele muzicii de calitate. Țin minte ca acum demonstrația lui de virtuozitate pe notele lui Vivaldi, întrerupând orchestra doar când el credea de cuviință, pentru a ne explica nouă, copiilor clasei muncitoare, dedesubturile necunoscute ale Anotimpurilor.

Apoi mi-a plăcut fotbalul și viața mi-a mai făcut cunoștință cu un alt ian: Florin Halagian, cu celebra lui strategie fotbalistică: Focul la ei! (la ei, pe mama lor!), dar și cu fictivul Agop din Fanar, negustor armean, magistral interpretat de Aurel Giurumia, în toate Pânzele sus!, care a reușit să tușeze exemplar activitatea de bază a armenilor anatolieni, comerțul. De altfel puțină lume știe că armenii reprezentau un sfert de milion din locuitori Stambulului de acum un veac și că de ei și de greci s-au folosit otomanii pentru toate sarcinile pe care nu le puteau face decât ghiaurii.

Și ar mai fi alți armeni de pe la noi sau de aiurea, cum ar fi Garabet Ibraileanu, Spiru Haret, Virgil Madgeanu ori Charles Aznavour, cu numele real Aznavourian, celebra Cher (Cherilyn Sarkisian), neguroșii frați Mikoian, unul, creatorul MIG-ului și altul, mulți ani mare mahăr în guvernele lui Stalin, în special în domeniul comerțului, un fel de Hermes bolșevic plin de noroc și de succes. Să le pomenesc și pe Kardashiance? Na, c-am făcut-o!

Cu toate astea vâjâindu-mi prin cap m-am îndreptat, ieri, spre Strada Armenească, dar nu dinspre bulevard, ci venind pe străduțele șerpuitoare din acea zonă veche a orașului ce te fac să te pierzi într-un labirint specific târgurilor colinare și nu celor de șes, unde ai crede că străzile au făcut ocluzie intestinală, atât de sucite și răsucite sunt. Am intrat pe stradă venind din spatele scenei, ca și cum un personaj s-ar coborî printre spectatori, încercând să înțeleagă lumea ce se perinda pe acolo.

Acum, pentru prima dată, deși ani de zile m-am scurs pe lângă gardul său, am intrat în curtea bisericii armenești fiind șocat de contrastul puternic dintre aceasta și clădirea de birouri ce se ridică precum un neg pe fața lui Dumnezeu. C-așa suntem noi românii, vajnici constructori ai ceva: ieri ai comunismului, azi ai capitalismului și unul și altul pe deplini biruitori și la orașe și la sate (asta ca să-l citez pe Gheorghiu-Dej, care anunțase, în 1962, finalizarea cooperativizării agriculturii). Cred că în aceasta constă tot paradoxul românesc: tot ce biruie pe deplin la noi, nu dăinuie. Aviz americanilor ce umblă țanțoși pe la noi, ca vodă prin Lobodă (sic!).

Și cum spuneam, știu multe despre armeni…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s