Cum văd eu viața

data-integration-next-level-860x450_cAsta nu e complicat deloc. Ba chiar plictisitor de stereotipic. Eu văd viața ca un joc pe calculator cu mai multe niveluri, niveluri pe care la atingi pe măsură ce îndeplinești toate condițiile de la fiecare nivel inferior în parte. De aceea, de multe ori în viață vezi oameni căznindu-se, pentru că se învârt în cerc, comițând aceleași greșeli și mirându-se de fiecare dată foarte tare cum de nu progresează deloc. De multe ori mi-a fost dat să văd după mulți ani oameni și să constat totala lor involuție, căci a nu progresa nu înseamnă stagnare, e chiar imposibil, ci o involuție care doare, atunci când tu, cel reîntors după amar de ani, intri din în nou în contact cu acel om.

E ca și cum ai fi blestemat, condamnat să trăiești zi de zi aceeași zi și nu o zi oarecare, ci cea mai grea zi din viața ta. Asta nu are cum să nu te marcheze, asta nu are cum să nu-ți smochinească sufletul, asta nu are cum să nu te îndepărteze, poate definitiv, de menirea ta de om, de a fi om cu ceilalți oameni. Și e tare trist să să te învârți în roata ta, dând din ce în ce mai mult din picioare și să constați că tot efortul e în zadar. Și zău, cum să nu-i înțeleg pe acești oameni!

Eu cred că niciun eveniment din viața noastră nu e întâmplător, nu e un accident al vieții, niciun om pe care îl întâlnim nu ne e dat dintr-un capriciu al soartei sau al sorții, ci pentru că avem de învățat o lecție. Și din acest motiv mereu mă întreb ce am de învățat eu de la cei ce acum mă înconjoară, dar și ce lecție trebuie să le dau eu, fără ca eu să știu. E un mister total ce mă ține în acțiune de când am sesizat acest aspect și pe zi ce trece simt că sunt tot mai în ceață. Mister total! Dar cu cât misterul e mai mare, cu atât și curiozitatea, ambiția mea sunt amplificate.

Cred și asta cu destul de multă tărie, că toată viața nu e decât un joc al evoluției și că fiecare dintre noi parcurge mai multe sau mai puține niveluri, în funcție de cât de deschis este să accepte un anumit fapt despre el, să se împace cu o anume situație și să nu-i vadă pe cei din jur ca simple unelte utile spre realizarea unui scop mărunt: totala bunăstare materială sau imaterială. Altfel, nu facem decât să ne intersectăm toată viața cu același tip de oameni, tocmai acel tip de la care nu am vrut să învățăm nicio lecție pentru că ne-am considerat pe noi înșine suficienți chiar și pentru noi înșine.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s