A izbucni, izbucnire

Tolsto

copil_shutterstock_93793456Așa fac de fiecare dată când mă enervez iremediabil. Izbucnesc. A, dar nu izbucnesc des, ci doar atunci când mă enervez. Și n-am cum să nu mă enervez des, deoarece iau pe fiecare om de bun. El de bun, eu de nebun… Și din acest motiv izbucnesc. Cum sunt croit să văd doar partea frumoasă a fiecărui om, ajung implacabil să izbucnesc. Și ce mai izbucnesc! Sufletul meu e o arteziană a supărării.

Norocul meu e că-mi trecere relativ repede. Acum depinde cât de mare a fost dezamăgirea. Uneori mă ține și o lună. Atunci să te ții izbucnire. De aia m-am și apucat să conjug verbul a izbucni, poate întâlnesc persoana care nu mă va dezamăgi. Acum să nu creadă cineva că eu sunt dezamăgitul de serviciu sau că eu cad în plasa tuturor, ci doar să înțeleagă modul meu de gândire.

Cel mai ciudat e că toate aceste…

Vezi articol original 139 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s