Despre recunoștință

Tolsto

N-am crezut niciodată că am să ajung să mă bucur de succesele altora așa cum m-aș bucura de ale mele. Dar s-a întâmplat și nu știu ce mi s-a întâmplat. Nu știu de unde mi se trage, dar sigur mi se trage. Întotdeauna am căutat în jurul meu oamenii pe care să-i admir, de la care să am ceva de învățat, oameni care cu o singură unduire de deget să mă ridice pe mine, eu cel prea căzut și să mă privească în ochi, el cel nevăzut.

Și nu știu cum se face, dar am simțit și eu acea unduire, acel vânt care mi-a spulberat praful așteptărilor de pe sprâncenele groase. S-a întâmplat atunci când credeam că nu mai are ce să mi se întâmple bun, atunci când nici nu mai știam ce înseamnă binele. Dar, vorba poetului – parafrazându-l –  binele și răul “sunt a filei două fețe”, tocmai…

Vezi articol original 167 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s