Despre diversitate

foto-2-diversitate-760x516Anii au trecut și m-am însingurat. Și asta nu mi se pare a fi o problemă, ba din contra. Și-mi dau seama că asta s-a întâmplat tocmai din faptul că cei mai mulți dintre noi vrem ca toți cei care ne înconjoară să fie la la fel ca noi. Nu contează ce înseamnă acest „ca noi”, dar să fie și basta. De fiecare dată când mă intersectez cu o persoană pe care nu o cunosc și simt că are ceva de spus, o privesc cu ochii mari, pentru ca apoi, când aud că vrea să fiu ca ea, atunci să mă îndepărtez. Și asta nu mi se pare a fi o problemă.

Nu știu de unde dorința asta a noastră ca toți să fim la fel: să ne sculăm la aceleași ore, să mâncăm aceleași lucruri, să râdem sau să plângem la aceeași stimuli exteriori, să ne opărim sau să ne extaziem la aceleași realizări. Nu știu de unde această dorință a noastră de expansiune, de a-i converti pe toți ce ne mișună printre picioare la sistemul nostru de valori. Și tocmai din acest motiv, că trebuie să fii în mai multe feluri, în funcție de persoana cu care stai la taclale, eu m-am însingurat, m-am înstrăinat. Și asta nu mi se pare a fi o problemă.

Nu vreau ca tu cel cu care vorbesc azi sau poate mâine să fii la fel ca mine, nu vreau să-mi accepți ideile pentru că eu le-am spus, ci vreau să  ai curajul să fii tu, indiferent dacă ești sau nu de acord cu mine. Nu am nicio plăcere să ne conformăm unii altora, ca și cum am fi cu toții soldații supuși ai vreunui mare zeu. Dorința asta de uniformizare intelectuală pe mine mă lasă rece. Și asta nu mi se pare a fi o problemă.

Și fac toate acestea dintr-un singur motiv, dintr-un singur impuls interior, pentru că eu îmi doresc ca tot ce mi se întâmplă mie, în zeci și zeci de ani, să nu fie doar niște ploi și niște valuri care să mă spele în diferite culori și să mă miște brownian spre forme și direcții conjuncturale, ci să mă transforme în omul care crește din diversitatea celorlalți. Și asta e cel mai greu atunci când singurul element de convergență a celor mai mulți e lipsa totală a diversității.

În loc să ne bucurăm de diversitatea lumii exterioare, în loc să profităm și să luăm ceea ce e ne place de la alții, noi vedem în mare doar ceea ce ne separă și, slavă Domnului, aproape totul ne separă. În loc să încurajăm diversitatea, căci ea e sursa supremă în devenirea noastră, noi tindem spre uniformitate. În loc să ne bucurăm cât e de luxuriantă specia umană, noi vrem că totul să fie exact ca noi și asta pe mine mă însingurează.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s