De ce nu admir necondiționat

Tolsto

Pentru că nu pot! Faptul că îmi ești prieten, rudă sau șef, asta nu te urcă pe un piedestal. Pentru mine admirația presupune un cumul continuu de fapte excepționale. E ca și cum te-aș calibra permanent într-un pat al lui Procust. Până și poziția de șef obligă. Ai obținut-o la un moment dat poate pentru niște fapte deosebite. Și pentru acea numire poate te-ai bucurat de admirația mea. Dar asta nu înseamnă că-mi poți pretinde mie să te admir dacă tu te-ai instalat comod în postul de șef și învârți temeinic pârghiile bunăstării personale.

Același lucru îl fac și când vine vorba și de prieteni, deoarece de fiecare dată eu încerc să mă ridic la înălțimea propriilor mele exigențe și eu nu pot să cer celorlalți decât ceea ce-mi cer și mie: să fii mai bun azi decât ai fost ieri și mâine mai bun decât azi. La ce bun…

Vezi articol original 189 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s