Despre amintiri

Tolsto

Cum este și firesc, poate doar pentru mine, orice întoarcere acasă înseamnă lungi plimbări, tot așa cum acul pick up-ului traversează conștiincios șanțurile vinilului. Încerc să-mi amintesc tot ce e de amintit, cu fiecare pas pe care-l fac prin locurile copilăriei. Mă aștept ca locurile să-mi trezească amintiri, care să exalteze simțurile, ca-ntr-o horă a libertății depline.

De pildă, am încercat să-mi amintesc toți colegii din școala primară. Mi-a fost imposibil. Apoi, gândindu-mă la gimnaziu, liceu, facultate, mi-am dat seama că lista se împuținează din ce în ce mai mult. Asta m-a îngrozit. E incredibil cum funcționează memoria! Pe măsură ce tu poți înmagazina tone de informații, de orice fel și, în plus, poți înțelege cam tot ce-ți trece prin tărtăcuță, constați cu uimire că mintea îți selectează oamenii cu care te-ai intersectat și ți-i stochează doar pe cei cu care ai ceva în comun.

Dar de cine-mi aduc aminte?…

Vezi articol original 205 cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s