Citindu-mă…

Tolsto

westiebooksÎn căutarea inspirației am dat iama în postările mele mai vechi. Chicotesc, îmi râd în barbă și, la unele, chiar hăhăiesc. Nu-mi vine să cred, dar nu mi-e rușine cu niciuna din postările mele. Mă mir și eu câtă cursivitate, câte elocință și, uneori, ce bine am întors-o din condei. Citesc, mă minunez și mă întreb dacă aș mai fi în stare să scriu atât de bine cum am scris acum 2 ani sau acum o lună. Nu-mi vine să cred ce bine îmi veneau vorbele, ce bine ținteam o temă sau altă și ce stare reconfortantă îmi creează când le citesc acum.

Unele postări sunt grave, chiar grele, dar și acum sunt de acord cum am tratat problemele. Cel puțin am continuitate în gândire. Încă nu m-a lovit cameleonirea. Și, ce mi se pare cel mai ciudat, cu cât am citit mai mult din ce-am scris, cu atât mai…

Vezi articol original 247 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s