Cui i-aș mulțumi

a_sad_quietness_by_nataliadrepina-d9tk8x3Aud mereu tot felul de oameni care mulțumesc lui x, lui y și lui z, în care x și y sunt șefii, iar z e cineva din familie, pentru ceea ce au realizat ei în viață. Cât de multă împlinire au putut strânge ei în toată viața lor, ca osânza adunată sub piele, asta se datorează celor deja enumerați de mine. Așa că am stat și eu și m-am gândit cui anume ar trebui să-i mulțumesc pentru ceea ce sunt și concluzia mea e următoarea: mulțumesc celor pe care i-am ajutat în viață. Da! Le mulțumesc lor! Și explicația e una simplă.

De fiecare dată când a trebui să ajut pe cineva a trebuit să depun un efort imens, a trebuit să înțeleg acel om, să mă pun în papucii lui, să-mi dau seama ce-l doare și mai ales ce anume l-ar ajuta. Astfel, de fiecare dată când am întins o mână eu am făcut un efort, eu trecut printr-o metamorfoză, viața mea a cunoscut un avatar. De fiecare dată când am ajutat de cineva eu am mai trăit o viață, viața lui x, a lui y sau a lui z, căci ce poate fi ajutorul dacă nu înțelegem persoana căreia îi este adresată, decât un pietroi legat de câtul acestuia.

De fiecare dată când am întins o mână am simțit cât de grea e viața, căci a trebuit să-mi abandonez șoșonii vieții mele liniștite și să pescuiesc în apele mereu tulburi ale firii celor în nevoi. Și, Doamne!, ce greu e să ajuți, ce greu e să înțelegi prin ce trece x, y sau z! Nu de puține ori mi se întâmpla că-mi doream să renunț, să-mi iau mâna înapoi, dar de fiecare dată îmi dădeam seama că nu pot face așa ceva, deoarece aș fi lăsat omul fără niciun pai. Și dacă mi-e foarte greu să promit ceva, asta se întâmplă pentru că mi-e teamă că va trebui să mă țin de cuvânt. Și greu mai e!

Și cum să nu le mulțumesc celor pe care i-am ajutat dacă fiecare experiență prin care eu am trecut m-a marcat pentru mai multe vieți. Cum aș putea să nu le fiu recunoscător că au bătut la ușa mea, căci altfel mi-aș fi trăit doar propria mea viață monotonă și n-aș fi înțeles ce miracol e într-adevăr viața atunci când bobul semănat de tine în țarina ce părea aridă se ridică și crește ca un viguros vlăstar, care e viața.

Ori x, ori y, ori z, tot una e! E același lucru care te face să simți că trăiești, atunci când în urma ta cineva zâmbește, când cineva privește luminos, când îți dai seama ceea ce cu adevărat contează. Și adevărul e că nimic nu contează. Și tocmai cei în nevoi îmi demonstrează asta cu prisosință. Și atunci, cum să nu le mulțumesc eu lor: lui x, lui y sau lui z? 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s