Povestea pe care n-am citit-o niciodată

belle-gold-dress-emma-watson-beauty-and-the-beast-1Dacă ar fi să spun ce poveste am ocolit cu obstinație toată copilăria, atunci ar trebui să recunosc că nu am citit niciodată Frumoasa și Bestia. E greu de crezut că un băiețel ar putea fi tentat să citească aventurile amoroase ale unei fete. Ce pot avea băieții în cap, pe la 7 sau 8 ani, decât mașinuțe, trenulețe, pistoale și puști. În rest doar variațiuni pe aceeași temă. În perioada în care dragostea nu înseamnă nimic pentru un băiat, să afli prin ce aventuri trece un om, și mai ales o fată, nu reprezintă cu siguranță ceva foarte tentant. Ba chiar dimpotrivă.

Din acest motiv am fost la filmul cu același nume. Am vrut să ard etapa pe care nu am parcurs-o niciodată și în loc să citesc povestea, mi-am zis că timpul respectiv l-aș putea folosi mai productiv citind ceva care să mă atragă cu adevărat, mai ales acum, la vârsta la care sunt atât de nișat încât nu orice subiect îmi stârnește curiozitatea. Înarmat cu acest gând am bătut iar drumul mall-ului ca să văd prin ochelari 3D ceea ce pot înțelege și cu ochii închiși. Apropo de ochelari 3D! Pentru mine, așa-zisa tehnologie 3D, pare un fel de joc de copii. Să te uiți prin ei, te poate impresiona o dată, de două ori, dar după această cifră e deja prea mult. Cu ei sau fără ei filmele sunt la fel. Acești ochelari nu sunt decât o născocire a marketing-ului, pentru a lua fraierilor și mai mulți bani.

Sala mare, cât cea a congreselor comuniste, era înțesată  pe jumătate de mămici și fetițe. Din nou ce gândeam, s-a adeverit: nici picior de băiețel în sala prea mare. Doar mame și progenituri feminine în căutarea visului de aur al femeii: bărbatul ideal. Faptul că acesta este căutat de pe la 5 ani, pe mine unul mă înfioară și, noaptea în somn, s-ar putea să-mi dea frisoane de groază. M-aș vedea într-un coșmărel pe post de bestie scoasă la mezat. Dau cât colo aceste fibrilații emoționale și mă întorc la film, care a fost plin ca un supermarket de sărbători de momente care mai de care mai interesante. Din acest motiv nu am putut fi atent nici la mămici și nici la fetițe, povestea și numeroasele melodii, într-o mișcare continuă, captându-mi mai tot interesul.

La final, pe holul de întoarcere, nu pot să nu amintesc de o mamă care îi certa fiicei prietena, fetițele să fi avut vreo 7 ani, pentru că i-a cerut socoteală deoarece nu a fost atentă la film, ci la sporovăieli whatsapp-iste. Ultima frază ce mi-a zgâriat memoria a fost: că n-am să vă dau socoteală ție și generației tale de retardați. Trec peste faptul că orice observație nu se face în public, ci în privat, și nu pot să nu mă întreb ce poate fi în capul unei femei dacă se coboară până la mintea unui copil, pentru a-l pune la punct în public. Trec, iarăși, peste jignire, care s-ar putea să cântărească cel mai mult în perioada puberală a fetiței și mă întreb dacă n-am dreptate dacă mă gândesc cu groază la faptul că acea femeie a dat probabil un rateu nemaipomenit în atingerea visului de aur al femeilor: bărbatul ideal.

Anunțuri

Un gând despre “Povestea pe care n-am citit-o niciodată

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s