Dresorul de purici

79255-004-09abfd95În viață e bine să ai grijă ce spui și mai ales în fața cui spui, deoarece orice nu se poate înțelege se interpretează după sistemul de valori și nivelul de educație al fiecăruia. Eu am primit o asemenea lecție la o vârstă destul de fragedă. Să fi fost, atunci, prin clasa a 8 – a sau a 9 – a, când s-a întâmplat ceea ce urmează.

Într-una din zile, ajunsesem în casa unor vecini, care aveau 2 băieți, băieți cam de vârsta mea. Așa cum e specific acestei vârste, timpul se ocupă cu diverse activități de destindere, printre care și jocul de cărți. La un moment dat, în jurul mesei fiind cei 2 băieți ai familie, tatăl lor și eu, exasperat de ghinionul pe care îl aveam, am spus ca pentru mine, dar cu voce tare: mai bine m-aș face dresor de purici! În acel moment, toți s-au oprit din joc și din vorbăraia nesfârșită și au început să se privească unii pe alții destul de întrebător. Ceea ce uitasem eu era numele de familie al băieților: Purice. O familie, de altfel, foarte respectabilă, căreia îi mai port și acum tot respectul meu. Și nu sunt deloc ironic, ba din contra.

Făcusem afirmația cu pricina deoarece cu puțin timp înainte, să fi fost câteva săptămâni sau chiar zile, văzusem un film mut în care Charlie Chaplin juca rolul unui dresor de purici, dresor care ajunsese, datorită sărăciei lucioase, într-o speluncă de azil de noapte. Nu mi-am dat seama că spunând ceva ceea ce alții nu cunosc, voi trece drept ciudat, deoarece oamenii, ceea ce nu știu, consideră că nu există și că e o invenție a minții mele zvăpăiate.

Cum pe vremea aia nu exista facebook și firește nici internet, era greu să gugălim sau să feisbucim, întru căutarea adevărului absolut care există doar în lumea virtuală. Astfel, a trebuit să accept că mi-am ofensat prietenii, dar și pe tatăl lor, deoarece nu aveam nicio posibilitate să probez pe loc adevărul spuselor mele. Acum, când ne bucurăm tot ce are lumea mai valoros și aburcat pe internet, orice afirmație, cel puțin teoretic, poate fi probată sau combătută cu ajutorul acestei enciclopedii virtuale, accesibilă oricui.

Tocmai de aia am reprodus episodul cu pricina pentru a ilustra încă o dată, dacă mai era cazul, că cele mai credibile informații sunt cele deja cunoscute de către toți ceilalți și tot ceea ce nu știm, pentru noi nici nu există, ceea ce, din păcate, în atâtea cazuri demonstrate, este perfect adevărat. Cu alte cuvinte, nu forma în care spui ceva contează în cea mai mare măsură, ci exact ceea ce spui, cu subiect și predicat, oamenii nefiind deschiși spre cine știe ce subtilități stilistice, ci doar dacă ai spus sau nu ceva anume.

De altfel, asta se întâmplă și în contemporaneitatea mai apropiată, așa cum s-a întâmplat oricând în toată evoluția omenirii, ca tot ceea ce nu se cunoaște deja să provoace vii interpretări, de genul: ce-a vrut să zică, în cine a vrut să dea, ce scopuri ascunse are, deși, în realitate, nimic suspect nu se afla în spatele acelor cuvinte, afirmația nefiind decât o nevinovată formă de a exprima o anume exasperare și în niciun caz un atac la persoană, așa cum adesea să întâmplă să interpreteze cei pentru care multe din realizările omenirii nu s-au revelat încă. Greu, domnule, greu!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s