Fetița

d716d69bf1994393c4018880d16713e3Deja mama ei adormise. Era obosită rău, săraca! Travaliul o lăsase fără simțiri și acum stătea întinsă așa cum putea după atâta efort. Pe fața ei se putea citi fericirea totală ce o cuprinsese. Undeva, în dreapta, într-un leagăn improvizat dintr-o covățică stătea ea, nou-născuta. Scotea din când în când sunete ciudate, primele din viața ei, semn că visele n-au stat departe de ea. Și ea visa ceva ce părea a fi aievea. Încet, fără să facă mare zgomot, de leagăn s-a apropiat un bătrân cu o barbă mai albă decât albușul bine bătut. Își apropie fața de fetiță și aceasta mai mult chicotind l-a prins de nas, căci nasul era pe măsura bătrâneții sale excepționale.

În alte condiții bătrânul ar fi mormăit ceva și ar fi spus: potolește-te femeie!, dar acum îi era teamă să nu o trezească pe mămică. Și nu era pentru ea aici, ci pentru cea mică. Și-a ridicat capul de lângă fetiță și i-a întins în schimb degetul arătător de la mâna dreapta. Fetița i l-a prins în palma strânsă pumn, dar tot mai era spațiu neacoperit din deget, așa că i l-a prins și cu cealaltă mânuță și când a văzut că încă nu-l acoperise pe de-a-ntregul, și-a apropiat și lăbuțele. Cu degetul astfel înfofolit, bătrânul a început să-i vorbească.

Vei fi, draga mea, la fel ca multe altele. Nu vei avea nimic în plus, nimic în minus. De tine va depinde cum îți vei folosi darurile și asta începând cu primii ani ai copilăriei. Vei fi înconjurată cu multă dragoste și cu cât vei primi mai mult, cu atât vei da altora din prea plinul tău. De altfel, acesta va fi destinul tău, să dai la toți iubire, dar vezi, cu măsură. Poate ai să mai faci și câte o boacănă, dar să nu te superi, că va avea cine să te apere, mama ta, atât de emoții pline.

Când vei mai crește nițel, mulți vor dori prietenia ta, căci cu atâta iubire nu e loc decât de mulți oameni care să și-o dorească. Ai grijă cui dai din ea și mai ales de ce. Când te vei îndrăgosti până peste urechi, să-l iubești așa cum e și nu cum ți-ai dori să fie, căci el va fi om mare, nu copil neajutorat. Dacă-l găsești pe cel mai minunat, să te bucuri și să-i dai cât de mult poți din iubirea ta, chiar fără măsură, căci, așa, amândoi veți crește ca și cum ați fi unul.

Și ți-aș mai spune multe, draga moșului, dar veselia asta ta și dragostea ce deja mi-o arăți mă obligă să mă opresc. Dar să nu te întristezi căci voi veni în fiecare noapte la tine să-ți fac visele la fel de frumoase ca viața. Acum trebuie să plec, dar tu nu ai grijă căci curând mama ta se va trezi și-ți va spune: Cine e cea mai iubită fată din lume? Cine? Cine? Și mama îți cuprinse fetița în brațe, strângând-o la piept cu toată iubirea de care era în stare. Și cât de arcuit îi era corpul, era clar că era iubire fără măsură.

Anunțuri

Un gând despre “Fetița

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s