Despre regrete

shutterstock_17457517Aud o mulțime de oameni care spun că au regrete, că dacă făceau cutare și cutare lucru, reușeau în cu totul alte moduri și astfel viața lor ar fi fost mult mai ușoară, mai bună, mai încropită, mai legată, mai bla bla bla. În schimb eu nu am regrete. Eu am doar experiențe. Am luat o groază de lecții până acum, ceea ce înseamnă că au predominat evenimentele care mi-au mers șontâc, șontâc prin viață. Dar nu-mi pare rău deloc. Din fiecare victorie, câte or fi fost ele, nu am învățat nimic. Dar absolut nimic.

Deși se spune că omul este exact raportul dintre succese și eșecuri, eu m-am legat atât de multe de eșecurile mele, încât mă uit la succesele pe care le-am avut cu atâta detașare încât nici nu-mi vine a crede că au fost ale mele. Asta nu înseamnă că sunt un eșuat prin definiție, departe de mine asta, ci spun doar că fiecare eșec a fost un know-how la care, până la acel moment, nu aveam acces. Și de aceea nu am regrete. Acum sunt tobă de eșecuri, ca un melc cu o supercochilie. Mă mișc greu că-ci am ce duce cu mine.

Aud tot timpul de tot felul de cărți: 5 pași spre îmbogățire, 7 rețete de succes, sau cele 10 secrete ale omului devenit bogat și mă umflă râsul. Rețetele astea nu fac doi bani, deoarece fiecare destin e unic, nu există doi indivizi care să se fi întâlnit cu aceleași oportunități în viață. Totul e unic și într-o formă neîncastrabilă într-un tipar. De altfel destinele noastre seamănă cu amprentele degetelor: nu sunt două la fel și nici nu știi de unde încep și unde se termină.

Pentru mine fiecare eșec a fost ca o carte memorabilă, ca un film bun, ca un om excepțional întâlnit și care mi-a descuiat ungherele părăginite ale minții. Viața nu înseamnă succese, așa cum viața nu înseamnă regrete. Viața e locul ăla unde poți vedea de la egală distanță cum te-au ridicat succesele pe nori de glorie iluzorie și cum te-au întărit și te-au liniștit eșecurile. Cum timpul nu se poate da înapoi, regretele seamănă cu un fel de suspendare atemporală, sperând că dacă îți ții respirația nimic nu se mai poate întâmpla, iar tu poți recupera ceea ce nu e de recuperat, viața ta trăită.

Ceea ce-mi rămâne nealterată e curiozitatea, căci din eșecuri o hrănesc și o țin mereu aproape, așa cum pictorul își ține în borcanul cu apă pensulele lui minunate. Mereu am nevoie de ea ca să-mi desenez cărările ce mă duc departe prin destinul meu. Oare de câte experiențe o să mai am parte? Oricum, curiozitatea-mi e pregătită bine, bine, de tot.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s