Despre cărți

f7b95cb79ec6e52134df2f82682279a0Sunt surprins să constat că încă se fac biblioteci. Și când vorbesc de biblioteci mă refer la corpurile de mobilă, cu multe rafturi, de sus până jos, făcute special pentru a depozita cărțile precum soldățeii sau puștile în rastel. Sunt surprins să contat că în ciuda atâtor căinări, că nu se mai citește decât eticheta produsului cumpărat sau titrajul ultimei telenovele turcești (ieri latino-americane, mâine rusești), că orice magazin de mobilă vinde biblioteci. Și nu oricare, ci din cele adevărate, din cele respectabile. Asta pentru mine chiar că e o surpriză.

Când am fost prima dată la Ikea – și înainte la Mobexpert, Elvila etc – am intrat cu răsuflarea tăiată, crezând că n-am să găsesc decât bibliotecile alea abia schițate, alea formate din două policioare, ce se prind de perete în jurul televizorului, ca și cum cărțile ar fi rudele primitive ale televiziunii. M-am temut că la cât se face atâta reclamă prostiei, retardării, vieții trăite sub formă de legumă, nu s-ar mai vinde biblioteci. Și am plecat din orice magazin de mobilă – inclusiv Ikea – cu fruntea sus, cu zâmbetul pe buze, îngânând o melodie veselă. Atâta timp cât se vând biblioteci, e clar că se vând și cărți. Atâta timp cât se vând și cărți, prostia, retardarea, viața de legumă nu ne paște pe toți. Asta înseamnă că există o populație, un număr critic – adică un număr de la care acești oameni contează – care e de luat în seamă, pentru care cei ce lucrează în lemn gândesc diferite corpuri și nu doar policioare, ci mai ales biblioteci în adevăratul înțeles al cuvântului.

Asta m-a mai liniștit, asta mi-a dat ghes să cumpăr în continuare cărți. Și cumpăr! Și aș cumpăra mai mult dacă aș avea ce să cumpăr pe nișa ce mă pasionează. Oricum ar fi, oricâte cărți aș cumpăra, eu visez la o bibliotecă în stil britanic, în stil englezesc. Acea bibliotecă ce acoperă toți pereții unei camere, inclusiv deasupra ușilor și a ferestrelor, în mijlocul căreia să troneze un fotoliu și o lampă, iar de pereți să stea sprijinită o scară cu roți, pentru ușurarea găsirii cărții celei mai bune, care mă interesează la un moment dat. Acum nu iau în calcul o asemenea construcție, dar faptul că încă se fac biblioteci îmi dă mie liniștea că nici cumpăratul cărților nu e în zadar. Căci degeaba ai cărți dacă nu ai unde le așeza. Biblioteca nu e o panoplie, nu e o vitrină în care să se lăfăie trofeele. Biblioteca e ca un creier gigant, palpabil, care ți-e la îndemână atunci când o pasiune curioasă te energizează, te face să parcurgi paginile unei cărți precum clipele unei vieți pline de cunoaștere.

Anunțuri

Un gând despre “Despre cărți

  1. Frumos vis și eu îmi doresc demult o încăpere care să se numească bibliotecă, nu doar cele două corpuri înalte de lângă pat… Nu înțeleg totuși de ce ni se pare că lumea nu mai citește, când în metrou suntem atâția cu un roman în brațe :)) Ma avem o șansă deci….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s