Gustul iluzoriu al puterii

powerZilele astea am discutat cu o persoană. Aș putea spune că e o persoană importantă, chiar foarte importantă. Destul de cunoscută și aici și aiurea. Omul acesta e o personalitate, chiar un personaj… Are sub ascultate mulți oameni, chiar mii. Are de toate. Chiar prea de toate. Materialicește vorbind despre împlinirea sa cineva din exterior ar putea să spună că e deplină. Și cu toate acestea, omul ăsta, care s-a bucurat de glorie la cel mai înalt nivel, de bani, de putere mi-a spus că toate astea nu i-au schimbat modul în care vede viața.

Iată ce mi-a istorisit și cu acordul lui dau pe goarnă pe acest colț de blog: Indiferent cât de cunoscut aș fi, cât de important sunt considerat de alții și poate chiar mă simt, îmi dau seama că tot ceea ce am realizat, tot ceea ce am dobândit mi se datorează într-o foarte mică măsură. Și nu sunt modest deloc. Ba chiar din contra! Știi doar, și nu ascund asta, că sunt un etalon de aroganță, de încredere în forțele proprii, deci, de falsă modestie nu pot fi acuzat. Și cu toate acestea, accept senin că destinul meu depinde totalmente de alții, de cei din jurul meu, dar și de aiurea. Fii atent, mi-a spus, în timp ce-și aprindea tacticos o țigară blondă, că fiecare din noi suntem victimele inocente ale destinului, că suntem sus sau joși după un joc pe care nu-l pricepe nimeni. Că tot ceea ce faci, tot ceea ce obții este rezultatul hazardului, că depinde când te naști, unde te naști, ce-ți sunt părinții, ce școală ai făcut, cu cine te-ai intersectat în acest interval de timp, ce meserie îți alegi, oricare ar fi aceea și multe, multe altele pe care eu nici nu le cunosc.

Cu atâtea necunoscute, această ecuație numită succes în viață are o multitudine de rezolvări, dar niciuna care să te transforme într-un star, într-un om al momentului, în omul destinului. Pur și simplu contribuția ta la devenirea ta e aproape insignifiantă. E adevărat că e important ce știi, ce poți să faci, cât de inteligent și cât de perseverent ești, dar toate caracteristicile tale nu sunt decisive în devenirea ta. Tu nu ești decât o parte nesemnificativă. Cu aceleași calități, mi-a spus el, cu care am cunoscut gloria, preamărirea, banii și faima, aș fi putut fi în egală măsura un mărunt funcționar care-și face exemplar sarcinile și nimic mai mult. Cu aceleași calități personale, dar fără restul necunoscutelor de partea mea, aș fi fost un neica nimeni ce-și târâie zilele de la o chenzină la alta.

În plus, a completat omul nostru de succes, fiecare lucru pe care-l fac acum, fiecare succes pe care îl am nu mi se datorează mie, ci angrenajului în care am intrat, oamenilor de calitate care-mi formează echipa, conjuncturii naționale și internaționale care suflă vântul cel bun în pânze mele bine întinse. La final a tăcut stingându-și țigara blondă de marginea scrumierei și m-a privit relaxat timp de câteva clipe, apoi, zâmbind abia schițat spre cer, mi-a zis aprinzându-și o nouă țigară: Dacă fiecare dintre noi ar conștientiza cât de neimportanți suntem, oare n-am fi mai fericiți? Și a adăugat, ca pentru el, știi cu ce rămâi, indiferent de succes? Cu ceea ce-ai clădit în interior. Restul e ca fumul de țigară…

Anunțuri

Un gând despre “Gustul iluzoriu al puterii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s