O întâlnire

Tolsto

Așa mi-e dat, să cunosc oameni. Vreau, nu vreau, sunt cu oamenii după mine și mai ales în fața mea. Rar mi se întâmplă ca cineva să-mi atragă cu adevărat atenția și asta pentru că nu văd oamenii ca pe niște bidoane care transportă vreun lucru folositor mie. Caut de fiecare dată același lucru, adică nimic. Căci nimic este să nu pui viața ta, interesele tale pe mormântul nesăpat al altora. Așa că stau sau mai degrabă trec repede prin viața celorlalți ca să nu-mi alterez gândurile.

Și în ciuda acestei mizericordii de gen, am cunoscut un om mai altfel. De altfel, l-am ochit încă din prima clipă. Oricum, era greu de ratat, atât prin prezență, dar mai ales prin prestanță. Ce mi-a atras atenția la acest om a fost ferocea lui dorință de a reuși în viață. Atât de mult își dorește acest om să reușească, încât am trăit…

Vezi articol original 206 cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s