Corporatist în pauza de masă

16473156_10210924123594620_1481614063303761079_nTaman în pauza de masă am trecut și eu prin piață. Am trecut și eu pe acolo, vorba lui Conu’ Leonida față cu nevastă-sa, reacțiunea, să văd și eu cum mai merge țara. Era ceva lume, da nu ca la revoluție, ci ca moși. Și totuși era un semn distinctiv, semn al extracției superioare a participanților, gunoiul rezultat din consumul de ceai, cafea, apă, suc, țigări nu era semănat în mod echilibrat și arbitrar pe tot întinsul pieței, ci zăcea solemn în mici grămăjoare, din loc în loc, semn că această minoritate scandalizată de noile succese ale bolșevismului românesc nu lasă după ea potopul.

Domnul din poza atașată nu sunt eu, eu fiind exact în spatele lui, e posibil să mi se vadă mânuțele sub brațul lui stâng, ci un corporatist, ca și mine, în binecuvântata lui pauză de masă. Sociologic vorbind cei din piață par să fie destul de bine educați, celebrele forme de comunicare: băi, ulă! și  introducerile și extracțiile din canale lipsind cu desăvârșire, semn că toți cei care sunt bogați la limbaj au rămas alături de șefii lor pentru a le matifia ce e de matifiat.

Numeric vorbind, nu mă pot pronunța foarte clar. Să fi fost vreo 2, 3 mii de antibolșevici, destul de liniștiți la orele amiezii, așteptând cu răbdare ora 17, atunci când grosul constructorilor conștienți și demni ai capitalismului, ceilalți corporatiști, să lase înaltele idealuri ale profitului de multinațională și să se preocupe nițel și de propria țară. În general, atât cât am dat eu ture și cercuri prin mulțimea adunată, am văzut fețe destul de educate și divers îmbrăcate, de la fete foarte gingașe, cu ochelari de vedere cu ramă groasă, până la bărbați de 30, 40 de ani cu bărbi bine crescute.

În aer se simțea o scandalizare generală, așa cum nu o simți decât la oamenii inteligenți și care nu trebuie exprimată musai prin bojoci expandați, ci mai ales printr-o atitudine de acum ori niciodată. Cât m-am învârtit pe acolo, privind diverse fețe, m-am gândit care or fi dintre ele de la serviciile secrete, demne apărătoare ale cuceririlor revoluționare, fie ele din august 44 sau decembrie 89 (tot un drac!). Pe lângă multitudinea de tineri, vagi cunoscători ale trecutului nostru comunist, am văzut și persoane în vârstă ce simt și trăiesc disprețul față de bolșevismul ce nu se mai pierde.

La final, după ce am mai dat o tură, am văzut în zare fostul muzeu al partidului comunist acoperit de schele, semn că restaurația comunistă e în tot și în toate. Apoi, am luat-o la vale pe calea victoriei, printre mașinile care claxonau frenetic, gândindu-mă cum ar fi ca acești corporatiști în pauza  lor de masă să  primească sarcină de la șefii lor să pună de o revoluție. Pun prinsoare că atunci ar reuși?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s