Într-un magazin

La noi în țară putem întâlni o adevărată obsesie! Oricine vinde ceva, vrea să vândă foarte mult, în cantități exorbitante, paralizante de-a dreptul pentru un om cu toate simțirile pe casă. Bunăoară, chiar azi am intrat într-un magazin care face pe deplin reclamă spuselor mele. E un magazin de cartier care face parte din lanțul celor de la Mega Image. Și pentru că aceștia vor să vândă până să te tâmpească, au îndesat atât de mult standurile încât printre ele nu poate trece decât singur un om. Eu, care încă de la natură mă bucur de o siluetă de om sărac, trebuie să fiu foarte atent ca nu cumva să dărâm printr-o singură atingere tot magazinul, atât de strâmt e pe fiecare culoar.

Tocmai ce spuneam unei vânzătoare că acesta este un magazin pentru oameni slabi, când privirea mea a ricoșat din corpul neîntrerupt al unei femei de vreo 50 de ani. Dacă ar fi să țin cont de terminologia corectitudinii politice, ar trebui să spun că aveam de-a face cu o persoană cu dizabilități alimentare. Adică mai mult mănâncă decât aleargă. Ca să fiu corect până la capăt cu teoriile corectitudinii politice, ar trebui să spun că persoana din fața mea are în cel mai bun caz o problemă de vedere, confundând lingura cu polonicul și farfuria cu platoul. Era ceva ce nici cu mintea nu puteai cuprinde. Orice s-ar zice și orice s-ar spune despre persoanele care mustesc în kilograme, eu n-am văzut decât oameni slabi ieșind de la Auschwitz.

După ce m-am dezmeticit emoțional după puseul de idioțenie ce mă transformase într-o stană de piatră, am privit spre femeia ce vădea un exces evident de poftă de mâncare. Purta ceva negru, de mari dimensiuni, dintr-o singură bucată, creându-mi senzația că doamna e la propriu dintr-o bucată. Intrase pe culoar, atingând cu zgomot înfundat produsele de pe ambele laturi. La un moment dat s-a oprit în dreptul unor produse și s-a răsucit pe o parte. Credeam că așa va putea ieși mai ușor, dar ți-ai găsit! Pieptul bine osândit la înfruptare domolea produsele de pe raftul de sus, în timp ce posteriorul ecumenic a făcut curat pe două rafturi inferioare.

Speriată de zgomotul produs de ea însăși, total diferit de cel atât de plăcut ce răsuna zilnic și în multe ture dintre fălcile ei greu încercate în ale spartului, tăiatului, sfâșiatului și apoi hăpăitului pe alese, a dat fuga spre ieșire. Și deși ușa era la vreo 3 metri de ea, îngustimea culoarului și standurile doldora de produse alimentare au prins-o ca-ntr-o capcană a fericirii culinare. Era clar că nu putea ieși de acolo decât prin hăpăirea rapidă a celor 3 metri de alimente ce o separau de ușă.  N-am mai stat să asist la deznodământul trist pentru toată lumea, mai ales pentru marele retailer belgian și am spălat putina fără să mai cumpăr nimic, în timp ce prin fața ochilor îmi treceau deja imagini cu Cătălin Radu Tănase transmițând prin intermediul propriilor urechi parabolice imagini de la tragedia alimentară: Șoc și groază la Pro TV! Omorâtă de mâncare, deși nu terminase de mâncat nici antreul!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s