Uneori suntem concediați

Tolsto

Zilele trecute mi-a fost dat să aud că niște persoane apropiate de mine au fost date afară. Sunt oameni pe care-i știu de mult timp și teoretic ar fi trebuit să simt un regret pentru acest deznodământ. Dar nu s-a întâmplat așa. Nici măcar pe departe. Nici cel mai mic regret. Știu sunt rău. Mi s-a mai spus. Dar pot să-mi explic comportamentul. Oamenii ăștia făceau de ceva timp, să fie vreo 8 ani, aceeași muncă. O muncă fără un grad prea mare de complexitate.

Sincer vorbind, cu mult înainte să am tupeul să-i întreb cât mai au de gând să se repete molcom și zilnic la locul de muncă, mi-am pus eu problema asta. Cât aș face eu o îndeletnicire care ar putea fi ușor substituită de o mașină? Și mi-am dat seama că nu prea mult timp. Doar gândul că aș putea fi înlocuit de un calculator nu…

Vezi articol original 280 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s