În sfârșit, liber, pe 24 ianuarie!

460px-tricolore1848Da! În sfârșit! A trebuit să treacă aproape 160 de ani ca să nu facem nimic pe 24 ianuarie, să stăm proțăpiți unde avem chef în această zi. Nu știu cum se face dar noi, cei care avem mania sărbătorilor, sărbătorim mereu ultimul moment important și nu cel primordial, fără de cel care nu se poate și nu s-ar fi putut nimic, inclusiv să vorbim acum românește. Cine știe ce limbi vorbeam acum sau cu ce accent. Unii cu accent rusesc, alții „maghiaresc” și deși unii s-ar fi dat mai burici decât alții, așa cum se întâmplă și acum, tot talpa țării am fi fost și la ruși și la unguri. Dar, deh, așa sunt românii, patrioți nevoie mare.

Dacă ar fi fost după mine, 24 ianuarie ar fi fost sărbătoare națională sau chiar 9 iunie.  9 iunie ne-ar fi convenit de minune, fiind la începutul verii, mai tu un mic , mai tu o bere, simboluri generalizante românești, deși nu sunt ale noastre, singurele elemente de identificare a conaționalilor noștri oriunde s-ar afla ei. Dar să mă explic nițel. De ce 24 ianuarie? Păi fără fiii de boieri școliți cu precădere prin Franța n-ar fi existat nimic acum. Fără spiritul lor de sacrificiu politicienii de azi n-ar fi avut ce să fure, căci ar fi fost simpli vechili ai muscalilor sau ungurilor. Fără boierii școliți în Franța nici n-am fi știut de noi, am fi fost acum niște simpli kurzi, împărțiți între diferite țări, și tare mi-e teamă că fără spiritul național al kurzilor.

De ce 9 iunie? Pentru că în 1848, fiii de boieri care au făcut Unirea de la 1859 au lansat declarația de la Islaz, în care, la punctul 20 se spunea: „Aşezăminte penitenţiare unde să se spele cei criminali de păcatele lor şi să easă îmbunătăţiţi.” De unde concluzia că nimic nou sub soarele nostru. Norocul nostru că ne e memoria scurtă și avem senzația că prezentul începe cu noi și viitorul cu odraslele noastre, în timp ce trecut n-au decât morții. Dar cei care n-au copii, n-au decât prezent? Grea dilemă!

Oricum ar fi, tare mă bucur pentru ziua asta liberă, căci fără cei care și-au riscat viețile și averile atunci n-am fi fost nimic acum, ci doar ceea ce știm noi cel mai bine să fim: slugi la străini sau la cine s-o nimeri. În rest, distracția continuă, la fel ca la orice altă sărbătoare, moment prielnic de excese de tot felul căci, nu-i așa?, totul ni se cuvine și nimănui nu avem a da socoteală. Dar rămâne de văzut CÂND va veni această socoteală, căci totul se plătește, inclusiv prostia și lipsa de patriotism a loazelor naționale.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s