Despre râs

Tolsto

11e444c90c13651ba8179a6864e76327Am trecut azi, din întâmplare, pe lângă o mămică – absolut din întâmplare. Din punct de vede corporatistic, adică al departamentului Cadre – mai nou, Resurse Umane – această femeie începea să aibă ceva experiență în noua ei poziție, de mămică. Băiețelul să fi avut vreo 4 sau 5 ani. Iar mama, zău, dacă mima entuziasmul poziției! Ba din contra! Se manifesta ca la ședințe – mai nou, meetinguri -, dar pe bune. Era trup și suflet o mamă așa cum scrie la carte. Dar, dintr-o dată, fără ca eu să fiu pregătit, mama cu middle level experience a strănutat. Pe loc copilul dumneaei s-a prăvălit într-un râs fără de sfârșit, așa cum se aude apa la Cascada Victoria, adică fără de ecou.

Stând eu așa, în prostia mea primară, mi-am adus aminte cât de valoros e râsul de copil, cât de original, cât de sincer și cât de plin…

Vezi articol original 253 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s