Casa cea mare

Tolsto

casaceamareroatavremiiDe fiecare dată când am fost la țară, am simțit o atracție inexplicabilă pentru casa cea mare sau cas’ cea mare, așa cum pronunțau țăranii locului. Orice casă țărănească din acea zonă avea de obicei două camere, două odăi. O cameră unde se locuia, acum s-ar putea spune că în devălmășie, și alta păstrată curată pentru un oarece oaspete. Și acest oaspete putea fi oricine, de aceea camera cu pricina, întotdeauna cu fața spre stradă era menținută nelocuită, aranjată, dichisită ca și cum cineva ar vrea să o mărite.

Casa cea mare avea un miros, un miros unic, al acelui fruct imposibil de consumat în totalitate și care produce astăzi debutul paradotozei. Gutuia! Căci despre ea e vorba, mă înmiresma încă de pe holișorul ce separa casa cea mare de camera de viețuit pentru cei de-ai casei. Întotdeauna mai răcoroasă ca restul casei, casa cea mare era mereu luminată de…

Vezi articol original 354 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s