Privesc…

Tolsto

Am constat că mi-e greu să mă apropii de oameni sau mai exact zis, curiozitatea mi-e greu stârnită. Și asta nu dintr-o dorință de a mea de a nu comunica, ci din simplul fapt că destui oameni sunt superficiali, asta ca să nu spun că sunt prea interesați în tot și în toate. Cred că nu e ființă de la Dumnezeu pe care să nu o fi privit prima dată cu interes. Ba chiar cu multă seriozitate, aș putea spune. Dar cum nu agreez contactele superficiale, de fațadă, aducătoare de beneficii sociale, mă plictisesc repede în a exploata alte ființe și-mi văd de drumul meu.

Ba mai mult decât atât, n-aș putea spune că mă dau în vânt să interacționez. Cum mă prind destul de repede câtă superficialitate mă înconjoară, nici nu-mi mai bat capul să administrez consecințele indiferențelor mele. Ar fi chiar culmea! Într-un univers în care nimic nu…

Vezi articol original 219 cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s