De Ignat

porc_simpatic_66259000Ca un făcut, în acel an vacanța de iarnă ne-am petrecut-o la țară, la bunica. Era o iarnă în care ninsese moderat spre deloc, pentru ca tocmai atunci, aproape de Crăciun, să ne potopească din toate părțile o ninsoare lină și bogată, ca o lână de oaie australiană. Dimineața, când m-am sculat și m-am uitat pe fereastră, se vedea totul alb până la poartă, iar dincolo de ea, pădurea de peste drum era albă ca o vată imensă adunată pe băț.

Ca de obicei la vârsta aia am dat să ies din prima în curte, dar numai ce o aud pe bunica zicând: Intră în casă! Cum ești tu milos o să chinuie porcul! De-abia atunci mi-am dat seama că dincolo de verandă mai erau doi bărbați, doi săteni zdraveni și nu prea, dar pregătiți să-i pună cruce porcului. Am intrat în casă cu entuziasmul iernii în gât și cu gândul la porcul ce se mișca sacadat prin curte, râmând din când în când zăpada proaspătă și uitându-se așa cum știu numai porcii știu să o facă, fix pentru o secundă la megieșii pregătiți să-l facă ofrandă pe focul proaspăt al iernii.

Cum n-aveam răbdare mă tot ițeam de după perdea încercând să prind măcar pentru o clipă porcul pe care-l cunoșteam de cârlan, pardon de purceluș, din vremea când îl sâcâiam cu o nuia, pe care i-o introduceam cu mult patos în cele două nări ce adulmecau totul, inclusiv mâinile mele. Nu puteam uita cum în vacanța de vară un muc de om, bătrân care să fi avut atunci vreo 80 de ani, l-a jugănit din în două clipe și trei mișcări, cu un bisturiu ce strălucea în soare, bunica ținându-l de picioarele din spate de marginile unui butoi. Apoi moșul ancestral l-a cusut la loc cu o viteză pe care nici azi nu mi-o explic, porcul guițând de durere abia după ce i s-a dat drumul pe un pat nou de fân, considerat după standardele timpului aseptic.

Și iată-mă acum asistând la ultima zvâcnire a porcului din vară. Privirile mele de peste perdea au alertat bunica. Prin urmare, am tot tras cu urechea la zgomotele din curte. După 5 minute am fost strigat să ies afară. Pe două capre de tăiat lemne trona poarta și pe poartă, fostul meu porc, cu copitele în sus, înconjurat de paiele ce ardeau ușor, spre deplina asanare fizicească a pielii lui groase, precum a oamenilor fără de cuvânt și pe care într-un mod nedemn în numim porci.

Ce s-a întâmplat mai departe nu m-a mai interesat. Uitându-mă la televizor, tocmai începea emisiunea lui Tudor Vornicu și Ileana Vlad, La sfârșit de săptămână, așa că n-am mai simțit decât mirosul de țuică un pic mai bătrână decât criminalii porcucizi, ce se îmbina tăios cu cel moale de cârnați, caltaboși, jumări și alte alea ce transformau porcul din vară în masa îmbelșugată și grea a tuturor copiilor și nepoților bunicii. Apoi a început un nou episod din Muppets. Așa că am uitat de toate și de mine, până ce-am văzut-o pe Miss Piggy. Și-atunci mi-a dat o lacrimă. O lacrimă de copil pentru un porc jugănit.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s