La săniuș

Tolsto

74271_384727014948416_969727501_nCum e din ce în ce mai cald iarna sau cum momentele cu zăpadă nu mai țin prea mult, îmi vin tot mai des în minte momentele în care mergeam cu sania. Presupun că amintirile astea care tot se înghesuie sunt ca o avanpremieră la bătrânețe. Îți aduci tot mai mult aminte de începuturi, pentru a putea închide mai bine cercul. Dar să revin la săniuș. Îmi aduc aminte de primele zăpezi, zăpezi pe care le așteptam precum un nou acord cu FMI-ul. Glumesc, nu mă interesează FMI-ul, dar zăpada tot o așteptam. Stăteam cu nasul lipit de geam la prima zăpadă, așteptând să troienească totul, spre exasperarea adulților.

După prima zăpadă, în dimineața următoare, dacă se întâmpla să plec la școală, o făceam încă de pe la 7, deși școala era undeva în spatele blocului. Și până ce nu afânam toată zăpada din curte, care era prea afânată de…

Vezi articol original 586 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s