De ce Trump?

694940094001_5202850312001_donald-trump-i-will-be-president-for-all-americansAcum 8 ani, atunci când Obama câștiga alegerile în America, l-am văzut pe proaspătul președinte la emisiunea lui Jay Leno, The Tonight Show. Marele realizator de televiziune era vizibil emoționat de întâlnirea cu Obama, dar și fericit că acesta a fost ales. De aceea, pe toată lungimea emisiunii a încercat să fie o gazdă bună, adresându-i doar întrebări ușoare. Spre surpriza mea totală am descoperit un Obama incapabil să vorbească liber într-un format neregizat. Apoi, informându-mă, am aflat că Obama este un orator mediocru și că întreaga sa campanie electorală a fost construită pe monologuri bine meșteșugite de consilierii săi, unii dintre aceștia adevărați profesori de teatru. De unde am tras concluzia că președinții Americii nu sunt aleși pentru calitățile lor, ci pentru teatrul pe care-l joacă în campania electorală.

Și iată că peste ani, președenția Americi este câștigată de unul care a exploatat cel mai bine toate slăbiciunile sistemului bazat doar pe showbiz, de unul care a identificat cel mai bine problemele reale ale americanilor și căruia nu i-a fost teamă să le pronunțe public. Văd o groază de oameni, de la noi sau de aiurea, care vituperează împotriva lui Trump fără a avea o minimă cultură politică, în condițiile în care cultură politică nu poți să ai fără o solidă cunoaștere a istoriei, deoarece istoria și politica merg la braț pe cărările istoriei.

Dacă unul ca Trump a ajuns președinte, asta este efectul zecilor de ani în care americanii au fost sub focul neîntrerupt al scandalurilor de tot felul, a frivolității și inculturii. Dacă americanii l-au votat pe Trump și nu pe Hillary Clinton, au făcut-o deoarece nu se regăseau în mesajul ei și în tot ceea ce aceasta întrupa. Dacă americanii l-au votat pe Trump, au făcut-o pentru că societatea a cunoscut o criză pe care actualii politicieni nu au știut să o trateze.

Sunt surprins să aud de discriminarea pe care deontologii de la noi sau de aiurea o fac între votanții lui Trump și cei ai lui Hilary Clinton. Să înțeleg că principiile democratice sunt bune doar când ele mă avantajează pe mine să câștig și, atunci când pierd, acestea sunt o piedică în calea omenirii? Eu știam că în democrație toți oamenii sunt egali indiferent de origine, religie, sex, orientare politică, sexuală etc. Să înțeleg că acest principiu nu se mai aplică atunci când eu pierd? Să înțeleg că cei care l-au votat pe Trump: reprezentanții fermierilor, muncitorilor, clasei de mijloc sărăcite etc sunt mai prejos decât milionarii și miliardarii de pe cele două coaste ale Americii? Să înțeleg că adevăratul principiu al democrației este cel postulat de porcii din Ferma animalelor: toate animelele sunt egale, dar unele sunt mai egale decât altele?

Corul plângăcioșilor anunță iminenta dispariție a NATO? Dar ce este NATO? O organizație politico-militară înființată de SUA după al doilea război mondial, pentru a îngrădi Uniunea Sovietică și pentru a-și proteja interesele economice din Europa Occidentală. Să înțeleg cumva că America nu mai are interese economice în Europa? Să înțeleg cumva că principiile fundamentale după care se ghidează superputerile: spațiu vital, acces la resurse naturale, la piețe de desfacere nu mai sunt de actualitate? Sau, și-a imaginat cineva, că America, în calitatea ei de bun samaritean, nu are ce face și protejează toate națiunile lumii de rușii cei hrăpăreți, din simpatie și pe gratis?

O altă gogomănie pe care o aud zilele acestea e comparația Trump – Hitler. Cum că și Hitler a ajuns democratic la putere și, vezi Doamne, Trump va declanșa al 3 – lea război mondial. Pe bune? Așa să fie? Iar dovadă de incultură politică, deci incultură istorică. Trump a ajuns la putere câștigând alegerile, în timp ce Hitler nu le-a câștigat, acesta a ajuns la putere fiind numit de președintele german Hindenburg drept cancelar, pentru a pune capăt unei perioade de instabilitate politică și grave tulburări sociale ce măcinau Germania de taman 14 ani: de la capitularea din noiembrie 1918 și până în ianuarie 1933. O altă mare diferență: Trump este produsul unui sistem democratic (sau America nu mai e patria democrației pentru că puterea fost câștigată de cine nu-mi place mie?), în timp ce Hitler a fost produsul absolut firesc a unui stat care nu a cunoscut niciodată în existența sa democrația. Căci asta era Germania în 1933, un mare stat european, singurul de altfel, care a experimentat doar dictatura, una aproape totalitară, chiar înaintea apariției totalitarismului în istorie.

Mai sunt și alte aberații pe care le-am auzit în ultima perioadă, dar mă opresc aici în a le demonta deoarece Trump are timp 4 ani să le infirme sau nu. Eu nu știu ce va face el în calitate de președinte, dar, ceea ce știu sigur este că, în calitatea lui de antreprenor va acționa rapid, bazându-se pe propriul instinct și nu împins de la spate de șleahta de consilieri care au manevrat până acum președinții semianalfabeți americani. Căci asemenea specimene au condus până acum America, niște seminalfabeți, mânuiți de la spate de cei care le-au finanțat campaniile electorale. Și nu e de mirare asta în condițiile în care ultimul președinte care și-a scris singur discursurile a fost Woodrow Wilson,

lead_960
Woodrow Wilson

cel care a condus America acum taman 100 de ani. Cert e că în următorii 4 ani nu ne vom plictisi, deoarece, chiar dacă nu-și scrie singur discursurile, Trump e cu siguranță mult mai original decât toate creațiile marketingului politic american. Trăiască democrația, indiferent care-i sunt emanațiile!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s