. (punct)

Tolsto

„Bă! Da’ nimic nu vă place! Da’ nimic! N-am mai văzut așa ceva!” (aici era foarte important să pot reproduce tonul). Așa mi-aș fi început articolul despre cei care îmi dau sfaturi cum anume să scriu. Dar mi-am dat seama că nu pot face acest lucru, deoarece acești oameni mă iubesc. Mă iubesc chiar foarte mult, altfel n-ar fi tăbărât pe mine cu un pomelnic de povețe. Seamănă cu o armată de bunicuțe (mari amatoare de împletit cu iglița), care-și privesc nepoțelul neastâmpărat (adică eu) cum face pozne. Orice bunicuță este mereu o ființă utlilă pentru nepot deoarece privește faptele acestuia cu multă înțelegere.

Acum ea stă și mă judecă pe mine. De ce scriu? Și în primul rând de ce sunt așa de critic? De ce nu țin cont de ce vor oamenii să citească? De ce nu-mi diversific aria subiectelor abordate? De ce nu folosesc un alt stil…

Vezi articol original 289 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s