Despre Colectiv la rece

hqdefaultAm evitat să scriu despre acest subiect deoarece politica nu mă mai interesează. Constat că un accident provocat de alinierea perfectă a tuturor defectelor României contemporane nu e decât un pretext pentru o nouă rotire a cadrelor conducătoare, proces început de Ceaușescu, de teamă ca nu cumva cineva să-i ia locul și continuat în chip strălucit de serviciile secrete, după 1989. Mie chiar mi se pare de-a dreptul ciudat că dintre toate statele foste comuniste suntem singurul în care niciun partid aflat la putere nu a câștigat alegerile pe care acesta le-a organizat. Nici măcar în mai 1990, când vechiul partid comunist se reorganiza sub masca FSN sau octombrie 1992, când conservatorii comuniști (FDSN) se separau de reformatorii comuniști (FSN).

Privesc cu uimire transformarea unui eveniment, accidentul de la Colectiv, într-un fel de sacralizare a unui moment care nu a însemnat și nu va însemna nimic pentru țara noastră. Clasa politică nu s-a reformat, sistemul sanitar e tot la pământ, serviciile secrete continuă să tragă sforile astfel încât niciun politician să nu se învechească la putere. Deci, ce e nou în România după momentul Colectiv? Nimic! Și acest nimic este determinat de faptul că accidentul de acum un an nu reprezintă decât un alt pretext din lunga listă de tertipuri prin care niște generali din fruntea serviciilor secrete vor să rămână veșnicii conducători ai României.

Nu am spus nimic până acum despre Colectiv și asta pentru că nu e nimic de spus. Mă umflă râsul când aud atâția oameni care vorbesc aproape cu pioșenie despre cei aflați în acel club, acum un an, ca și cum noi am avea de-a face cu niște sfinți ce și-au dat viața pentru binele țării noastre. Nimic mai fals. Acei oameni s-au dus acolo să petreacă, gândindu-se că a doua zi vor avea în cel mai rău caz o mare durere de cap de la alcoolul îngurgitat. Și când colo, noi ne facem chip cioplit din amintirea lor. Putem considera martiri oameni care și-au găsit sfârșitul la o petrecere? Putem pune semnul egal între aceștia și acele persoane care în mod conștient și-au înfruntat moartea, știind că prin gestul lor transformă destinul acestei țări? Precum pompierii de pe Dealul Spirii, în 1848, momentul zero al neamului românesc, cei care au murit la Plevna, la Smârdan sau Vidin, în 1877-1878, pentru cucerirea independenței sau cei care au murit eroic, cu arma în mână, la Mărăști, Mărășești, Oituz, în 1917, prin care România și-a câștigat respectul aliaților din Primul Război Mondial și prin aceasta a obținut, la congresul de pace, făurirea României dodoloațe.

Să avem iertare, dar Colectiv nu reprezintă un moment important în istoria poporului și statului român. Nu e nici măcar un moment de cotitură în mentalitatea noastră și pe cale de consecință în evoluția noastră ca popor, ci doar un pretext ca cei ce nu se mai satură de putere – și o fac continuu de când Siguranța Statului a fost transformată de bolșevici în Securitatea Statului, adică de mai bine de  70 de ani – să inventeze pretexte pentru înveșnicirea lor, folosindu-se de tot ce are țara asta mai de rahat, politicienii.

Sigur că moartea a 64 de oameni nu poate reprezenta decât un moment trist, dar tot un moment trist a fost și moartea celor  239 de pasageri ai vasului Mogoșoaia, pe Dunăre, la 10 septembrie 1989, a celor 56 de sătmăreni luați de ape, în timpul inundațiilor, din 14 mai 1970 sau a celor 48 de botoșăneni înecați într-o mlaștină, în urma unui accident de autobuz, la 29 iunie 1980. Acestea nu sunt decât trei exemple de accidente nefericite petrecute în România ultimilor decenii, în urma cărora oameni nevinovați au murit. Dar moartea lor nu reprezintă renașterea acestei țări, deoarece nici unii dintre ei nu au murit pentru că doreau să schimbe răul din această țară cu un bine, oricare ar fi fost acela.

Prin urmare, cu tot respectul pentru morți, ar trebui să ne oprim din sacralizarea lor – oricare ar fi aceștia – deoarece niciunul dintre ei nu va rămâne în istorie ca reformator al acestei țări. Reformele le fac – aici și orișiunde – doar elitele. Restul oamenilor nu sunt decât mase de manevre, iar serviciile secrete știu asta foarte bine. Cu sau fără Colectiv, rotirea cadrelor ce ne conduc va continua, spre deplina propășire a urmașilor urmașilor Securității Statului, în veacul vecilor.

Anunțuri

2 gânduri despre “Despre Colectiv la rece

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s