Declaraţie

Tolsto

Subsemnata, Fata care nu a zâmbit niciodată, declar prin prezenta dispariţia zâmbetului meu. E adevărat că nu l-am avut niciodată dar asta nu mă împiedică să consider că-i al meu şi că-l merit. Unii spun că sunt nebună! Şi asta pentru că în fiecare lună îmi reînnoiesc declaraţia. Dar ce să fac? Spuneţi şi voi! O viaţă fără zâmbet nu merită trăită.

Îl caut peste tot. Întreb pe toţi dacă nu l-au văzut măcar în treacăt. Primesc mereu acelaşi răspuns. NU! Eu ce mă fac? Ştiţi şi voi ce trecere au în viaţă oamenii care zâmbesc. Eu vreau să zâmbesc din tot sufletul meu, dar nu pot. Zâmbetul meu e pierdut pe vecie! Uof, ce viaţă! Nici lacrimi nu mai am! Pe astea nu le pot declara pierdute. Le-am vărsat eu pe toate ca proasta.

Şi totuşi… Aş vrea să pot zâmbi măcar o dată, să ştiu şi eu cei…

Vezi articol original 100 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s