Despre aspirații

Aud de la cineva că altcineva are o mașină pe care a dat 90.000 de euro și că o dată la 3 ani o schimbă cu alta nouă, de același preț, pentru ca pe cea veche să ia 25.000 de euro. Îmi dau seama că acel altcineva se plimbă pe stradă cu două case ca ale mele. Cel mai interesant e, însă, că asta nu înseamnă nimic pentru mine. Mi-am dat seama că nu-mi mai doresc nimic. Bunurile materiale sunt doar pentru strictă necesitate. N-am nevoie de nimic altceva ca să mă exhibiționez prin fața altora.

În același timp mi-am dat seama că nu-mi doresc funcții, căci puterea ori e, ori nu e în tine. În rest sunt mofturi. Și dacă puterea nu e în tine, oricât de mult ai urca pe scările dregătoriilor, nu ai să fii niciodată mulțumit, niciodată nu ai să ai suficient, niciodată covorul slugarnicilor nu va fi prea mare. De altfel, puterea cea mare e să nu-ți pese de ce gândesc alții despre tine, pentru că asta nu poți controla. Nu că părerile sunt eronate, ci doar că fiecare părere are la bază un set de valori ce poate nu sunt compatibile cu ale tale.

Așa că-mi dau seama că nu mai am aspirații.  Simplul fapt că sunt mulțumit de mine însumi nu mă transformă automat într-un autosuficient și jumătate. Nu, nici pe departe! În realitate, lipsa asta de aspirații mă face mai atent la cei din jurul meu. De abia acum pot să fac privirea roată ca să-mi dau seama cine e prin preajma mea. Cred că de abia de acum pot să trăiesc cu adevărat căci a nu-ți mai dori nimic, a nu-ți păsa de părea altora, a nu mai invidia în stânga sau în dreapta marchează finalul unui drum și începutul altuia în care nu tu ești cel mai importat, ci cei din jurul tău.

Liniștea asta a mea interioară mă bucură foarte tare, căci îmi dau seama că nimic pe lumea asta nu merită să-ți bați capul. Când sunt atât de mulți alții ce se frăsuie și se dau cu capul de toți bolovanii că nu-s și ei miezul, că n-au primit mai mult decât li se cuvine, că n-au fost băgați în seama la orice sindrofie sau tăiere de moț, e clar că mai e mult până departe. Dar dacă eu nu mă mai zbat ca peștele pe uscat, poate merită o mână întinsă oricine vrea să o prindă și să se aburce cu tot cu viața sa mai aproape de locurile din față ale călătoriei noastre.

Anunțuri

6 gânduri despre “Despre aspirații

  1. „Aspiraţia” asta de a nu-ţi mai dori nimic material vine odată cu vârsta, când conştientizezi mai mult ca oricând că ceea ce contează cu adevărat nu mai e un bolid sau un penthouse. Zic şi eu. 🙂

    1. Cred că în fapt, vine odată cu experiența de viață și nu cu vârsta. Dacă îmi permiteți să comentez, desigur.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s