Săru’mâna!

command-dont-demand-respect-fullAm fost prost educat. Știu asta și singur. Nu trebuie să-mi spună cineva. Pur și simplu, eu nu pot spune săru’mâna, pur și simplu nu pot pupa mâna popii. Pur și simplu!… Eu ce să fac dacă am fost prost crescut? La noi în familie nu se punea mare preț pe cuvinte, la noi era mai important limbajul non-verbal. La noi contau mai mult faptele.

Când ajungeam, vara, la țară, la bunici, eu nu le spuneam săru’mâna. Pur și simplu, intram în casă sau în curte și săream de gâtul bunicii, care mă strângea la pieptul ei generos și mă-ntreba ce să-mi facă bun. Și acel bun însemna, poate, niște turte făcute cât ai clipi, între mâncarea dată la rațe, coborâtul unui sac din pod sau depănușatul unui covor întreg de porumb.

Acasă, în urbea natală, când intram în casa rudelor, nu băteam la ușă, ci doar apăsam clanța și mă proțăpeam în fața lor fără să le spun săru’mâna. Și ele ca reacție mă întrebau dacă mi-e foame sau dacă vreau să mă joc cu ultimele jucării ale copiilor lor. Și-astfel înconjurat nu duceam dorul cuvintelor pentru a spune ce gândesc și mai ales ce simt.

Ciudat nu era, atunci când cutreieram blocul, coborând câte două trepte o dată și sărind balustrada scărilor, că îi chemam pe cei de vârsta mea afară fără să-i salut, ci doar gâfâind. Apoi ne vedeam cu toți afară și intram într-un vârtej fără de sfârșit, fără aproape să ne vorbim, doar chicotind, râzând și imitând tot ce era de imitat atunci ca și acum.

Când ajungeam la biblioteca județeană, fie vreme bună, fie vreme rea, întindeam cărțile boțite de mine, doar într-o săptămână și mai ceream și altele fără să spun nimic, ca și cum îmi recunoșteam vina dar nu și patima. Încălțat doldora de alte cărți plecam fără să spun nimic. Oricum ce mai era de spus, când bibliotecarele știau că am să mă întorc într-o săptămână cu ele tot boțite.

Așa că eu nu știu să spun săru’mâna și nici să pup mâna popii. Mi-e greu să exprim prin cuvinte ceea ce nici nu gândesc. Las pe alții să provoace această alchimie, să schimbe faptele pe vorbe, căci eu n-am puterea să-mi justific nici măcar faptele.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s