Amintiri și emoții

De fiecare dată când rulează la televizor anumite imagini, dintr-un anumit moment din timp, eu nu le pot urmări. Și aici mă refer doar la anumite frânturi, petrecute cândva. Mi se rupe sufletul doar să mă gândesc la ele, dar să le mai și văd. Cred că fiecare amintire are întipărită în mintea noastră o anumită emoție. Dacă emoția e pozitivă, ne readucem aminte, iar și iar, cu drag de acel moment, ca un fel de reverie  a fericirii. Dacă amintirea nu e plea plăcută, de fiecare dată când ne aducem aminte, simțim cum se rupe ceva în noi. Ca și cum atunci se construia un om rupând bucăți din el.

Și sincer vorbind, am câteva amintiri în care tare m-am mai construit și tare aș vrea să nu-mi mai amintesc nimic, ca și cum trecutul meu, sau măcar părți din el, ar fi o enigmă a propriei existențe. Ciudat e că aceste ruperi interioare sunt clipe de luciditate neîntrecută, care mă redefinesc pe mine iar și iar, ca și cum aș lua-o mereu pe același drum, dar de fiecare la fel.

Din întâmplare, azi, am văzut pe youtube iconița imaginilor de atunci și eu nu am avut puterea să dau click. Deși au trecut decenii de atunci, pentru mine amintirile sunt la fel de puternice, de parcă eu le-aș trăi acum. E clar că peste anumite lucruri nu putem trece indiferent de ce s-ar întâmpla în timp. Ne e dat să ne construim rupându-ne, multiplicându-ne și astfel să vedem totul din mai multe perspective în același timp. Mi-e destul de clar că nu pot face nimic în această privință, deoarece ruperea mea constructivă e nesfârșită.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s