Cine-i Jason Statham?

img_2794Eu, în prostia mea, de fiecare dată când merg la film, merg pentru că simt o nevoie lăuntrică să-mi consolidez partea pozitivă a ființei mele. Și din acest motiv savurez comedii dar și filmele care reflectă viața așa cum e ea, tratând subiecte din care, cât de cât, neuronul meu să aibă și el ceva de învățat. Printr-o ironie a sorții am fost la un film cu Jason Statham. Până acum m-a ferit Dumnezeu de Jason Stathom. Ba, pardon, l-am mai văzut într-un singur film, într-o comedie: Spy, cu Melissa McCarthy. Acolo, individul în cauză a fost cât de cât comestibil, deoarece se batjocorea pe sine însuși, cel din numeroasele filme fără creier, dar cu mușchi mulți.

Cum spuneam, până  acum m-a ferit Cel De Sus – a-L pomeni prea des înseamnă a-I duce numele în deșert – de Jason Statham. Dar iată că l-am văzut în toată splendoarea lui – dacă splendoare e antitalentul lui marcă înregistrată –  în filmul Mecanicul: Resurecția. Nu am înțeles mecanicul cui era el și dacă regizorul știe sensul cuvântului resurecție (mai pe șleau: reînviere, trezire, deșteptare), în film nefiind vorba de reînvierea cuiva, ci de moartea a multor tipi în floarea vârstei.

În film nu se întâmplă nimic. Senzația pe care am avut-o a fost aceea că am în fața ochilor un mecanic conducător de combină de treierat Gloria, de pe vremea recoltelor record la hectar și a depășirii exemplare a planului la export. În rest, senzația, după ce l-am văzut pe Jason Statham, a fost aceea echivalentă cu o scândură din talaș presat vândută pe post de mobilier Ludovic al XVI – lea. Adică nimic vândut la kilogram. După lungi scormoniri în atavicele straturi ale memoriei mele, mi-am dat seama că Jason Statham întruchipează noul Rambo, unul fără păr, fără crize de nervi și la fel de talentat ca și Sylvester Stallone.

Spre deosebire de Stallone, Statham pune un mare accent pe femeile din viața lui, drept pentru care, în dreapta sa a apărut o așa-zisă declarată actriță, pe numele ei Jessica Alga (da, da Alga!), cu talentul la vedere, deoarece madama în cauză nu are nimic nici sub scalp și nici sub tricou – ea fiind platfusiană pe linie -, aceasta făcând parte din lunga dinastie a actrițelor de la Hollywood al cărui dicton este: Sunt frumoasă, dar ochioasă, deci exist!

Filmul aduce un frumos omagiu medicinei legale, deoarece toate cadrele sunt doldora de coșărci de cadavre lăsate de bravul Statham la ușa cui s-o nimeri, acesta fiind un fel de Moș Crăciun macabru. Nu contează că scenele nu se leagă între ele, că un simplu om cu mai multe circumvoluțiuni pe craniu decât sub craniu taie și spânzură tot ce mișcă, de parcă ar fi angajat la o cârnățărie rămasă în urmă cu livrarea produselor către clienții hămesiți, principalul e să te miști mai cu talent printre victime.

Un singur lucru nu am înțeles la acest film: de ce era sala plină de fete adolescentine? Am văzut acolo mai multe codane decât la Degețica, Regatul de Gheață sau Epoca de Gheață. Să înțeleg că bărbații gregari, mitocani și vagabonzi sunt idealul în viață al oricărei fete cuminți? Atunci să le dea Dumnezeu sănătate!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s